Numele meu este Ilie și, la 74 de ani, lumea mea s-a îngustat cât micul nostru apartament din cartierul Drumul Taberei, unde încă simt parfumul soției mele trecând prin amintiri. Fata mea, Cristina, mi-a cerut azi, mai apăsat ca niciodată, să mă mut la un azil, pentru că nu mai putem încăpea toți trei cu nepotul Andrei în două camere. Am simțit cum o bucată din mine se rupe la gândul că trebuie să las în urmă cuibul nostru, locul unde până și ciorapii rătăciți ne spun încă povestea.