Mă numesc Bogdan și am crescut în pădure, departe de lumea satului. Întoarcerea la civilizație, la școală și printre copii care nu mă înțelegeau, a fost o luptă grea, plină de umilințe și încercări. Dar am găsit curajul să mă ridic și să arăt cine sunt cu adevărat.
Mă numesc Rareș și, de când mă știu, am fost ținta glumelor din cauza urechilor mele mari. Povestea mea nu e doar despre bullying, ci despre cum am găsit curajul să mă schimb și să mă accept. Între rușine, lacrimi și o decizie care mi-a schimbat viața, am descoperit ce înseamnă cu adevărat să fii puternic.
Sunt Ioana, am 11 ani, și încă simt gustul amar al acelei seri în care părinții mei au râs de rochia mea de bal. Povestea mea nu e doar despre o rochie, ci despre cum cuvintele celor dragi pot lăsa răni adânci. Încerc să înțeleg de ce e atât de greu să fii acceptat chiar și acasă.
Într-o zi obișnuită din viața mea de mamă, fiul meu, Radu, a fost umilit în fața blocului pentru că are sindrom Down. Am decis să nu las tăcerea să fie răspunsul și am scris o scrisoare deschisă celui care l-a rănit, sperând să schimb ceva în sufletul lui. Povestea mea e despre curaj, durere și nevoia de a ne apăra copiii, chiar și atunci când lumea pare surdă la suferința lor.
Am fost șocat să aflu că fiul nostru, Andrei, era victima bullying-ului la grădiniță. Am decis să investighez și să confrunt personalul, descoperind o realitate dureroasă. Această experiență ne-a schimbat viețile și ne-a făcut să ne întrebăm cum putem proteja mai bine copiii de astfel de situații.
Este același grup de femei în vârstă care își petrec zilele pe verandă, discutând despre viețile celorlalți. De data aceasta, ținta lor era familia mea. Dar lucrurile au luat o întorsătură neplăcută.
