„Soțul meu și-a adus amanta acasă în timp ce fiica noastră era în spital: Când i-am spus mamei mele, nu m-a susținut”

Întotdeauna am crezut că mariajul meu este construit pe o fundație solidă de încredere și dragoste. Soțul meu, Andrei, și cu mine am fost împreună timp de șase ani și aveam o fiică frumoasă pe nume Ana. Relația noastră a început ca un vis—Andrei era fermecător, atent și mereu mă făcea să mă simt specială. Am avut o nuntă de poveste, iar când Ana s-a născut un an mai târziu, simțeam că familia noastră este completă.

Cu toate acestea, viața are un mod de a-ți arunca provocări când te aștepți mai puțin. Ana se lupta cu astm sever încă de când era bebeluș. Într-o noapte, starea ei s-a agravat și a trebuit să o duc de urgență la spital. Andrei era plecat din oraș într-o călătorie de afaceri, sau cel puțin așa credeam eu. Am petrecut toată noaptea lângă Ana, rugându-mă pentru însănătoșirea ei.

A doua zi dimineață, am primit un telefon de la vecina mea, doamna Popescu. Părea ezitantă, dar în cele din urmă mi-a spus că l-a văzut pe Andrei intrând în casă târziu în noapte cu o altă femeie. Inima mi s-a prăbușit. Nu-mi venea să cred ce auzeam. Simțeam un amestec de furie, trădare și confuzie.

Când starea Anei s-a stabilizat, am decis să-l confrunt pe Andrei. S-a întors acasă a doua zi și l-am întrebat despre femeia pe care doamna Popescu o văzuse. La început a negat totul, dar în cele din urmă a recunoscut că avea o aventură. A încercat să-și justifice acțiunile spunând că se simțea neglijat pentru că eram mereu concentrată pe sănătatea Anei.

Eram devastată. Cum putea să mă trădeze când fiica noastră lupta pentru viața ei? Aveam nevoie de sprijin și înțelegere, așa că m-am îndreptat către mama mea pentru confort. Spre șocul meu, nu m-a susținut. În schimb, m-a învinuit că nu am fost suficient de atentă la nevoile lui Andrei. A spus că bărbații au slăbiciunile lor și că ar fi trebuit să mă străduiesc mai mult să-l fac fericit.

Cuvintele ei m-au rănit profund. M-am simțit complet singură și trădată de cele două persoane în care aveam cea mai mare încredere. Căsnicia mea se destrăma și propria mea mamă nu era de partea mea. Am decis să-l părăsesc pe Andrei și să mă concentrez pe creșterea Anei pe cont propriu.

Procesul de divorț a fost lung și dureros. Andrei a luptat pentru custodia Anei, susținând că sunt o mamă nepotrivită pentru că eram prea preocupată de problemele ei de sănătate. Bătălia în instanță m-a epuizat emoțional și financiar. În cele din urmă, ni s-a acordat custodie comună, dar daunele erau deja făcute.

Ana are acum cinci ani și încă se confruntă cu astmul ei. De fiecare dată când are un atac, îmi amintesc de acea noapte fatidică când Andrei și-a adus amanta în casa noastră. Am încercat să merg mai departe, dar cicatricile trădării sunt adânci.

Am învățat că viața nu are întotdeauna finaluri fericite. Uneori, oamenii în care ai cea mai mare încredere te pot răni în moduri pe care nu le-ai imaginat niciodată. Dar am învățat și că sunt mai puternică decât am crezut vreodată posibil. Sunt hotărâtă să-i ofer Anei cea mai bună viață posibilă, chiar dacă asta înseamnă să o fac pe cont propriu.