„Părinții Soțului Meu Sunt Fără Rușine: Ne Apreciază Doar Când Are Bani”

Simt o tristețe profundă pentru soțul meu, Andrei. Este un om cu suflet bun care pune întotdeauna familia pe primul loc, chiar și atunci când asta înseamnă să-și sacrifice propria bunăstare. Părinții lui, însă, par să nu aibă nicio reținere în a-i exploata generozitatea. Ne apreciază doar când Andrei are bani de dat.

Andrei și cu mine suntem căsătoriți de cinci ani. De la început, am observat că părinții lui aveau un mod ciudat de a-și arăta afecțiunea. Ne copleșeau cu laude și afecțiune ori de câte ori Andrei primea un bonus la muncă sau avea niște bani în plus. Totuși, în perioadele mai dificile, atitudinea lor se schimba dramatic. Deveneau distanți, critici și uneori chiar ostili.

Totul a început când Andrei a primit o promovare la serviciu. Era în culmea fericirii și dorea să împărtășească succesul cu părinții lui. I-am invitat la cină pentru a sărbători. În acea seară, erau numai zâmbete și felicitări. Chiar au adus o sticlă de vin scump ca dar. Am crezut că poate i-am judecat greșit.

Dar pe măsură ce lunile treceau, adevărata lor față a început să iasă la iveală. Au început să-i ceară lui Andrei bani mai frecvent. Era întotdeauna pentru ceva urgent—o factură medicală, o reparație la mașină sau altă urgență. Andrei, fiind fiul devotat, întotdeauna se conforma. Nu le-a pus niciodată la îndoială nevoile sau intențiile.

Într-o zi, Andrei a primit o factură neașteptată care ne-a golit economiile. A trebuit să strângem cureaua și să reducem cheltuielile. Când părinții lui au sunat din nou cerând bani, Andrei a trebuit să le spună că de data aceasta nu putem ajuta. Schimbarea în comportamentul lor a fost imediată și șocantă.

L-au acuzat pe Andrei că este egoist și nerecunoscător. Au spus că a uitat toate sacrificiile pe care le-au făcut pentru el când era mic. Au mers chiar până acolo încât să spună că eu sunt o influență negativă asupra lui, întorcându-l împotriva propriei familii. Andrei a fost devastat.

În ciuda cuvintelor lor dure, Andrei a încercat totuși să mențină o relație cu ei. Îi suna regulat, îi vizita în weekenduri și îi ajuta în orice mod putea care nu implica bani. Dar niciodată nu era suficient pentru ei. Cerințele lor deveneau din ce în ce mai absurde, iar tratamentul lor față de Andrei devenea mai abuziv.

Un incident deosebit de dureros a avut loc Crăciunul trecut. Am economisit pentru a cumpăra cadouri pentru toată familia, inclusiv pentru părinții lui Andrei. Am petrecut ore întregi alegând cadouri gândite care speram să-i facă fericiți. Când am ajuns la casa lor în dimineața de Crăciun, abia ne-au băgat în seamă.

Au deschis cadourile cu dezinteres și au făcut comentarii răutăcioase despre cum se așteptau la ceva mai substanțial. Era clar că erau dezamăgiți că nu le-am dat bani în schimb. Andrei a încercat să-și ascundă durerea, dar am putut vedea suferința în ochii lui.

Pe măsură ce timpul trecea, tensiunea asupra căsniciei noastre creștea. Cerințele constante ale părinților lui Andrei și manipularea emoțională ne-au afectat pe amândoi. Ne certam mai frecvent și bucuria pe care o găseam odinioară în compania celuilalt începea să dispară.

Am încercat să vorbesc cu Andrei despre stabilirea unor limite cu părinții lui, dar era sfâșiat între dragostea pentru ei și nevoia de a proteja căsnicia noastră. Se simțea vinovat că nu putea să le îndeplinească așteptările și se temea să nu-și piardă aprobarea.

În cele din urmă, lăcomia neîncetată și lipsa de empatie a părinților lui Andrei au creat o prăpastie între noi pe care nu am putut-o depăși. Căsnicia noastră s-a destrămat sub greutatea exploatării lor. Eu și Andrei ne-am separat în cele din urmă, incapabili să rezistăm presiunii constante și abuzului emoțional.

Încă îmi pare rău pentru Andrei. Este un om bun care merita mai mult din partea familiei sale. Sper ca într-o zi să găsească puterea de a le ține piept și de a-și revendica viața.