„Nora Mea a Avut Noroc. A Găsit un Tip Naiv”

Eva stătea pe veranda casei sale, sorbind din cafeaua de dimineață, ochii ei îngustându-se în timp ce privea camionul de mutare oprindu-se în fața casei de alături. Oftă adânc, simțind un amestec de frustrare și resemnare. Nora ei, Andreea, reușise să-și găsească un nou soț, Ștefan, și se mutau împreună. Eva nu putea scăpa de sentimentul că Ștefan era doar un alt tip naiv care căzuse pradă farmecelor Andreei.

Fiica cea mare a Evei, Adriana, i se alătură pe verandă, purtând propria ceașcă de cafea. „Mamă, trebuie să lași asta în urmă,” spuse Adriana blând. „Andreea și-a făcut alegerea, iar Ștefan pare un tip de treabă.”

Eva clătină din cap. „Băieții buni termină ultimii, Adriana. Ștefan nu are idee în ce s-a băgat. Andreea este manipulativă și îi pasă doar de ea însăși.”

Adriana oftă, știind că mama ei era setată în felul ei de a gândi. „Știu că nu-ți place Andreea, dar acum face parte din familie. Trebuie să-i susținem.”

Eva scoase un oftat disprețuitor. „Să-i susținem? Au făcut totul pe la spatele meu! S-au căsătorit în secret, s-au mutat împreună fără să-mi spună și acum se așteaptă să accept asta? Nici vorbă.”

Adriana îi puse o mână pe umăr mamei sale. „Mamă, să ții această furie nu va ajuta pe nimeni. Trebuie să găsești o cale să faci pace cu asta.”

Eva își privi fiica, ochii ei plini de tristețe. „Nu vreau decât să nu-l văd pe Ștefan rănit. E prea bun pentru ea.”

Pe măsură ce zilele treceau, Eva încerca să păstreze distanța față de Andreea și Ștefan. Nu putea să-i primească cu brațele deschise, dar nici nu voia să provoace mai multe tensiuni în familie. Îi privea de la distanță cum Ștefan o răsfăța pe Andreea, punându-i mereu nevoile pe primul loc și făcând tot posibilul să o facă fericită.

Într-o seară, Eva auzi o ceartă aprinsă între Andreea și Ștefan prin pereții subțiri ai caselor lor. Nu putea desluși toate cuvintele, dar era clar că lucrurile nu erau atât de perfecte cum păreau. Inima Evei se strânse când realiză că cele mai mari temeri ale ei deveneau realitate.

Câteva săptămâni mai târziu, Ștefan apăru la ușa Evei, arătând înfrânt și epuizat. „Pot să vorbesc cu tine?” întrebă el încet.

Eva dădu din cap și îl invită înăuntru. Se așezară la masa din bucătărie, iar Ștefan trase adânc aer în piept înainte de a vorbi. „Nu știu ce să fac, Eva. Andreea a fost distantă și rece în ultima vreme. E mereu plecată cu prietenii ei și abia petrece timp cu mine. Simt că o pierd.”

Inima Evei se strânse pentru Ștefan, dar știa că trebuie să fie sinceră cu el. „Ștefan, am încercat să te avertizez. Andreea nu este persoana pe care o crezi tu. A fost întotdeauna egoistă și manipulativă. Nu vreau să te văd rănit, dar trebuie să deschizi ochii.”

Ștefan privi în jos la mâinile sale, lacrimile umplându-i ochii. „O iubesc, Eva. Am crezut că putem face să funcționeze.”

Eva întinse mâna și îi puse o mână pe braț. „Uneori dragostea nu este suficientă, Ștefan. Meriți pe cineva care te va iubi la fel de mult.”

Pe măsură ce lunile treceau, relația dintre Ștefan și Andreea continua să se deterioreze. Ștefan încercase tot ce putea pentru a salva căsnicia lor, dar indiferența Andreei devenea tot mai puternică. În cele din urmă, Ștefan luă decizia dificilă de a o părăsi pe Andreea și de a începe de la zero.

Eva privi cum Ștefan își împacheta lucrurile și se muta din casa de alături. Simți un fior de tristețe pentru el, dar și un sentiment de ușurare că era în sfârșit liber de sub influența Andreei.

În final, nu a existat un final fericit pentru Ștefan și Andreea. Eva știa că viața era plină de lecții dure și că uneori oamenii trebuiau să le învețe pe calea grea. Sperase ca Ștefan să găsească fericirea din nou într-o zi și să-și amintească că merita ceva mai bun.