„Am Vrut Doar o Felie de Tort, dar Reacția Soțului Meu M-a Lăsat Fără Cuvinte”

Ana stătea la masa din bucătărie, privind tortul de ziua de naștere pe jumătate mâncat pe care îl făcuse pentru aniversarea de șase ani a fiului ei, Mihai. Casa era în sfârșit liniștită după o zi lungă de sărbătoare și simțea cum o liniște rară o cuprinde. A luat cuțitul și și-a tăiat o felie generoasă, savurând gândul de a se bucura de ceva doar pentru ea.

În timp ce ridica furculița spre gură, Radu a intrat în bucătărie. Privirea lui s-a îndreptat imediat spre tort. „Chiar crezi că ai nevoie de asta?” a întrebat el, cu o voce plină de dispreț.

Inima Anei s-a strâns. Așteptase cu nerăbdare această mică plăcere toată ziua. „E doar o felie,” a răspuns ea încet, încercând să-și păstreze tonul ușor.

Radu a clătinat din cap, cu o expresie tot mai dură. „Te-ai plâns de greutatea ta de luni de zile. Mâncatul tortului nu te va ajuta.”

Ana a simțit cum un nod familiar i se strânge în stomac. Se îngrășase puțin în ultimii ani, dar între gestionarea gospodăriei și îngrijirea copiilor, găsirea timpului pentru ea însăși era aproape imposibilă. Sperase că Radu va înțelege, dar cuvintele lui au rănit-o mai mult decât ar fi vrut să recunoască.

„Știu că am pus câteva kilograme,” a spus ea încet, „dar a fost un an greu.”

Radu și-a încrucișat brațele, privirea lui rămânând neclintită. „Trebuie să ai mai multă grijă de tine. Nu mai e vorba doar despre tine; e vorba despre a da un exemplu bun pentru Andrei și Mihai.”

Ana a împins farfuria deoparte, pofta dispărându-i. Știa că Radu avea dreptate într-un fel, dar abordarea lui o făcea să se simtă mică și nevrednică. Întotdeauna fusese cea care punea pe toți ceilalți pe primul loc, iar acum părea că chiar și micile ei momente de bucurie erau supuse criticii.

Tăcerea dintre ei s-a prelungit, grea și inconfortabilă. Ana și-ar fi dorit să găsească cuvintele potrivite pentru a-l face pe Radu să înțeleagă cât de mult se luptă, dar teama de o altă ceartă a ținut-o tăcută.

Când Radu a părăsit camera, Ana a rămas singură cu gândurile ei. Știa că trebuie să facă schimbări pentru sănătatea și bunăstarea ei, dar drumul părea descurajant fără sprijinul persoanei care ar fi trebuit să-i fie partener.

Tortul stătea neatins pe masă, un memento al fericirii care părea mereu la îndemână. Ana a oftat și s-a ridicat, hotărâtă să găsească o cale înainte în termenii ei.