„Te lupți cu Andreea? Dă-o fostului tău soț! – Spune mama mea”

Ana stătea pe canapeaua uzată din mica ei sufragerie, cu mâinile tremurând în timp ce ținea o ceașcă de cafea călduță. Pereții casei modeste păreau să se strângă în jurul ei, sufocând-o cu greutatea problemelor sale. Mama ei, Maria, stătea lângă fereastră, privind spre strada liniștită a micului lor oraș din România.

„Ana, trebuie să te gândești la ce e mai bine pentru Andreea,” spuse Maria, cu o voce fermă dar blândă. „Se comportă tot mai rău. Poate că e timpul să o lași să stea cu Mihai pentru o vreme.”

Inima Anei se strânse la auzul numelui fostului ei soț. Mihai fusese mereu părintele mai calm și autoritar, iar Andreea părea să răspundă mai bine la el. Dar gândul de a-și lăsa fiica, chiar și temporar, era insuportabil.

„Mamă, nu pot pur și simplu să i-o dau lui Mihai,” răspunse Ana, cu vocea tremurândă. „E și fiica mea. Pot să fac față.”

Maria se întoarse spre fiica ei, cu o expresie amestecată de îngrijorare și frustrare. „Ana, te chinui. Andreea are nevoie de stabilitate și disciplină, iar Mihai poate oferi asta. Știi cum se comportă în preajma lui—e ca un alt copil.”

Ana știa că mama ei avea dreptate, dar ideea că Mihai și Maria complotau împotriva ei se simțea ca o trădare. Întotdeauna s-a simțit ca un outsider în propria familie, iar acest lucru doar adâncea acel sentiment.

Andreea, o fetiță energică de 8 ani cu păr creț și ochi albaștri strălucitori, devenise din ce în ce mai greu de gestionat. Era sfidătoare, refuzând adesea să-și facă temele sau treburile casnice și chiar începuse să-i răspundă Anei în moduri care erau atât șocante cât și dureroase.

Într-o seară, după o altă ceartă epuizantă cu Andreea despre ora de culcare, Ana s-a trezit plângând. Se simțea ca un eșec ca mamă. A doua zi dimineață, a acceptat cu reticență să o lase pe Andreea să petreacă weekendul cu Mihai.

De îndată ce Andreea și-a văzut tatăl, a alergat în brațele lui, fața ei luminându-se de bucurie. Ana a privit din pragul ușii, simțind un val de gelozie și tristețe. Știa că Andreea o iubește, dar era clar că se simțea mai în largul ei cu Mihai.

Weekendul a trecut repede și când Andreea s-a întors acasă, era mai calmă și mai cooperantă. Ana nu putea nega schimbarea în comportamentul fiicei sale, dar asta doar o făcea să se simtă mai inadecvată.

Săptămânile s-au transformat în luni și aranjamentul a devenit mai permanent. Andreea petrecea majoritatea timpului cu Mihai, vizitând-o pe Ana în weekenduri. Distanța dintre mamă și fiică a crescut și Ana se simțea din ce în ce mai izolată.

Într-o zi, Ana a primit un apel de la Mihai. „Ana, trebuie să vorbim,” spuse el pe un ton serios. „Andreea a cerut să stea cu mine permanent. Cred că asta e cel mai bine pentru ea.”

Inima Anei s-a frânt. Știa că acest moment va veni, dar nu îl făcea mai ușor. A acceptat să se întâlnească cu Mihai pentru a discuta detaliile.

În timp ce stăteau față în față la un restaurant local, Mihai și-a explicat raționamentul. „Ana, știu că e greu pentru tine, dar Andreea are nevoie de stabilitate. Se dezvoltă bine aici cu mine. Putem stabili vizite astfel încât să o poți vedea regulat.”

Ana a dat din cap fără vlagă, lacrimile curgându-i pe față. Se simțea ca și cum ar pierde o parte din ea însăși. Gândul de a nu avea-o pe Andreea lângă ea în fiecare zi era insuportabil.

În cele din urmă, au ajuns la un acord. Andreea va locui cu Mihai permanent, iar Ana va avea drepturi de vizită în fiecare al doilea weekend și în timpul sărbătorilor.

Prima noapte fără Andreea a fost cea mai grea. Ana stătea singură în casa liniștită, simțind greutatea deciziei sale. Știa că era ceea ce trebuia pentru Andreea, dar nu făcea durerea mai mică.

Pe măsură ce timpul trecea, Ana a încercat să-și reconstruiască viața. S-a concentrat pe muncă și a căutat terapie pentru a face față pierderii. A prețuit timpul petrecut cu Andreea în timpul vizitelor, dar nu era niciodată suficient.

Ani mai târziu, Ana încă se lupta cu sentimentele de vinovăție și inadecvare. A făcut ceea ce era mai bine pentru Andreea, dar a venit cu un mare cost personal. Legătura dintre mamă și fiică fusese schimbată pentru totdeauna și Ana putea doar spera că într-o zi vor reuși să-și regăsească drumul una către cealaltă.