„Tata e Băiatul Bun, Mama e Cea Rea”: M-am Întors din Canada de Câteva Luni, dar Copiii Mei Nu Mă Vizitează sau Sună

Niciodată nu m-am gândit că viața mea va lua o întorsătură atât de drastică. Crescând într-un mic oraș din România, am visat întotdeauna la o viață simplă și fericită. L-am cunoscut pe Andrei când aveam doar 20 de ani și ne-am îndrăgostit rapid. Ne-am căsătorit într-un an și în curând am avut doi copii frumoși, Ana și Mihai. Ani de zile am fost familia perfectă.

Andrei era un soț iubitor și un tată devotat. Muncea din greu ca inginer, în timp ce eu stăteam acasă pentru a avea grijă de copii. Viața noastră era confortabilă și eram fericiți. Dar când Andrei a împlinit 45 de ani, totul s-a schimbat.

A început cu lucruri mici. Andrei a început să lucreze mai târziu și părea distant. Am crezut că este doar o fază, poate o criză de mijlocul vieții. Dar apoi am aflat adevărul: Andrei întâlnise o femeie mai tânără la muncă și se vedea cu ea de luni de zile pe ascuns.

Când în sfârșit mi-a mărturisit, am fost devastată. Mi-a spus că vrea să divorțeze și plănuia să se mute cu noua lui iubită. Dar asta nu a fost partea cea mai rea. Andrei nu voia să plece cu mâna goală. A decis să mă dea în judecată pentru jumătate din casa noastră, chiar dacă era moștenirea mea de la părinți.

Bătălia legală a fost lungă și epuizantă. A trebuit să lupt pentru a păstra casa în care mi-am crescut copiii. În cele din urmă, Andrei a câștigat jumătate din casă și a trebuit să-l despăgubesc pentru a o păstra. Povara financiară a fost imensă, dar impactul emoțional a fost și mai mare.

În această perioadă, Andrei m-a pictat ca pe un personaj negativ în fața copiilor noștri. Le-a spus că eu sunt motivul divorțului și că încerc să-i iau totul. Ana și Mihai erau prea mici pentru a înțelege complexitatea situației și l-au crezut pe tatăl lor.

După divorț, am decis să mă mut în Canada pentru o oportunitate de muncă care m-ar fi ajutat să-mi susțin copiii mai bine. A fost o decizie dificilă, dar am crezut că este cea mai bună pentru viitorul nostru. Speram că, cu timpul, Ana și Mihai vor vedea adevărul și vor înțelege partea mea din poveste.

Au trecut luni și am încercat să păstrez legătura cu copiii prin apeluri și videochat-uri. Dar rareori răspundeau. Când o făceau, conversațiile noastre erau scurte și tensionate. Păreau distanți și reci, influențați de narațiunea tatălui lor.

M-am întors în România acum câteva luni, sperând să-mi reconstruiesc relația cu Ana și Mihai. Dar lucrurile nu s-au îmbunătățit. Nu mă vizitează și rareori mă sună. Când încerc să iau legătura cu ei, sunt indiferenți sau găsesc scuze.

Este sfâșietor să văd cât de mult s-a schimbat familia noastră. Andrei este încă cu noua lui iubită, trăindu-și viața ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Între timp, eu rămân singură într-o casă plină de amintiri din vremuri mai fericite.

Mă întreb adesea dacă lucrurile se vor îmbunătăți vreodată, dacă Ana și Mihai mă vor vedea vreodată ca mai mult decât „mama rea” pe care tatăl lor a creat-o în mintea lor. Deocamdată, tot ce pot face este să sper și să continui să le arăt că îi iubesc, în ciuda a tot ce s-a întâmplat.