„Soțul Meu M-a Suspectat de Infidelitate și Ne-a Părăsit”: Regretul Lui Profund

Eva a crezut întotdeauna că fundația unei căsnicii puternice este încrederea și comunicarea. Când s-a căsătorit cu Andrei, a crezut că împărtășesc aceleași valori. S-au întâlnit într-o cafenea cochetă din centrul Bucureștiului, unde Andrei a vărsat accidental cafeaua pe caietul de schițe al Evei. Scuzele s-au transformat în râsete, iar râsetele în dragoste. În decurs de un an, s-au căsătorit și, nu după mult timp, așteptau primul lor copil.

Pe măsură ce sarcina avansa, Andrei a transformat camera de oaspeți într-o frumoasă cameră pentru copil. A vopsit pereții într-un albastru pastel liniștitor, a asamblat pătuțul cu grijă meticuloasă și chiar a instalat un proiector de lumină cu stele. Eva se simțea norocoasă să aibă un partener atât de susținător, mai ales că familia ei locuia departe, în Cluj-Napoca.

Cu toate acestea, pe măsură ce se apropia data nașterii, comportamentul lui Andrei a început să se schimbe. A început să vină târziu acasă de la muncă, să lipsească de la programările la medic și să devină din ce în ce mai distant. Eva a încercat să vorbească cu el, să înțeleagă ce îl frământă, dar Andrei a respins preocupările ei, insistând că este doar stresat din cauza faptului că va deveni tată.

Într-o seară, Eva l-a auzit pe Andrei vorbind la telefon în dormitorul lor. Vocea lui era șoptită, dar tensiunea din tonul său era palpabilă. „Nu pot să cred că mi-ar face asta,” a spus el. Inima Evei s-a prăbușit. L-a confruntat când a închis telefonul, iar Andrei a explodat de furie. A acuzat-o pe Eva de infidelitate, de trădarea iubirii lor. Niciun fel de rugăminți nu l-au putut convinge altfel. Văzuse mesaje pe telefonul ei de la un bărbat pe nume Radu, mesaje care păreau prea prietenoase, prea intime.

Radu era un vechi prieten din facultate care îi oferise sprijin emoțional în timpul sarcinii, știind că se simțea izolată cu familia ei atât de departe. Dar Andrei, orbit de gelozie, a refuzat să asculte. Și-a făcut bagajele în acea noapte și a plecat, lăsând-o pe Eva singură, nedumerită și însărcinată în șapte luni.

Săptămânile care au urmat au fost cele mai grele din viața Evei. A încercat să ia legătura cu Andrei de mai multe ori, încercând să explice, să se împace pentru binele copilului lor nenăscut. Andrei a răspuns cu mesaje reci și formale, discutând doar despre divorț și aranjamentele pentru custodie. Eva era devastată.

Când s-a născut bebelușul, o fetiță frumoasă pe care plănuiseră să o numească Ella, Eva i-a trimis lui Andrei poze și mesaje, sperând că îi va topi inima. Nu s-a întâmplat. Andrei a întâlnit-o pe Ella o singură dată, ținând-o stângaci în brațe, cu ochii plini de confuzie și regret. Nu putea să o privească pe Eva în ochi.

Lunile s-au transformat în ani, iar vizitele lui Andrei au devenit tot mai rare. Eva a crescut-o pe Ella singură, investindu-și toată dragostea și energia în fiica ei. Ella a crescut întrebând despre tatăl ei, iar Eva a făcut tot posibilul să explice că uneori adulții fac greșeli care nu sunt ușor de reparat.

Andrei s-a mutat într-un alt oraș și apelurile lui au încetat. Zvonuri au ajuns la Eva că și-ar fi întemeiat o nouă familie, dar durerea trădării se estompase, fiind înlocuită de concentrarea asupra fiicei sale și asupra vieții lor împreună.

Într-o după-amiază ploioasă, Eva a primit un apel. Andrei era la celălalt capăt al firului, vocea lui mai bătrână, obosită. A vorbit despre regret, despre cum a distrus familia lor pe baza unei suspiciuni nefondate. A cerut să o întâlnească pe Ella, să încerce să repare lucrurile.

Eva a fost de acord să se gândească la asta, închizând telefonul în timp ce o privea pe Ella, acum o fetiță plină de viață de șapte ani, jucându-se în sufragerie. Durerea trecutului persista în inima ei, o amintire a costului neîncrederii nejustificate. Andrei realizase greșeala sa, dar pentru Eva și Ella, viața mersese mai departe, construită pe ruinele a ceea ce ar fi putut fi o familie fericită.