„Soțul meu m-a convins să avem al treilea copil, acum e supărat pentru că ne luptăm financiar și mă învinovățește pentru tot”

Trăiam o viață modestă, dar confortabilă, în mica noastră casă din suburbii. Soțul meu, Andrei, și cu mine am reușit să cumpărăm o casă cu două camere și o mașină la mâna a doua, dar fiabilă. Eram mândri de ceea ce am realizat pe cont propriu, mai ales că părinții mei nu erau în măsură să ne ajute financiar. Am fost întotdeauna atenți cu banii noștri, asigurându-ne că economisim pentru urgențe și planuri de viitor.

Primul nostru copil, Ana, a adus o bucurie imensă în viețile noastre. Era lumina vieții noastre și ne doream să-i oferim un frate sau o soră. După multă planificare și economisire, am decis să avem al doilea copil. Andrei era în culmea fericirii când s-a născut fiul nostru, Mihai. Totuși, odată cu venirea lui Mihai, cheltuielile noastre au început să crească semnificativ. Scutecele, laptele praf și facturile medicale au început să se adune rapid.

Andrei a luat un job part-time seara pentru a ajuta la acoperirea costurilor suplimentare. Era greu pentru el, dar m-a asigurat că merită pentru familia noastră în creștere. În ciuda presiunii financiare, am reușit să ne descurcăm. Am redus cheltuielile neesențiale și am încercat să fim cât mai economi posibil.

Apoi, într-o seară, Andrei a venit acasă cu o idee care m-a luat prin surprindere. Mi-a sugerat să avem un al treilea copil. Eram ezitantă la început, știind cât de strâns era deja bugetul nostru. Dar Andrei a fost convingător. A vorbit despre cât de minunat ar fi pentru Ana și Mihai să aibă încă un frate sau o soră și cum am putea face să funcționeze dacă continuăm să fim atenți cu banii noștri.

După multe discuții și asigurări din partea lui Andrei, am fost de acord. Nouă luni mai târziu, al treilea nostru copil, Maria, s-a născut. Deși eram încântați să o primim în familia noastră, povara financiară a devenit copleșitoare. Costul creșterii a trei copii din salariul lui Andrei și jobul lui part-time era mai mult decât anticipasem.

Starea de spirit a lui Andrei a început să se schimbe. A devenit din ce în ce mai stresat și iritabil. Orele lungi de muncă își puneau amprenta asupra lui și a început să mă învinovățească pentru dificultățile noastre financiare. Spunea lucruri precum: „Ar fi trebuit să știi mai bine” sau „De ce ai fost de acord să avem încă un copil dacă nu ne permitem?” Cuvintele lui mă răneau profund și simțeam un sentiment crescând de vinovăție și neputință.

Casa noastră odinioară fericită era acum plină de tensiuni și certuri. Andrei resimțea faptul că trebuia să muncească atât de mult, iar eu simțeam că merg mereu pe coji de ouă în preajma lui. Bucuria pe care Maria a adus-o în viețile noastre era umbrită de stresul situației noastre financiare.

Am încercat să găsim modalități de a reduce și mai mult costurile, dar nu era prea mult ce puteam face. Facturile continuau să se adune și ne-am trezit că rămânem în urmă cu plățile. Economiile noastre s-au epuizat și a trebuit să ne bazăm pe carduri de credit pentru a ne descurca.

Tensiunea asupra căsniciei noastre a devenit insuportabilă. Andrei și cu mine nu mai eram echipa care am fost odată. Dragostea și sprijinul care ne-au ajutat să trecem prin momente dificile păreau să dispară. Eram amândoi epuizați și frustrați, incapabili să vedem o cale de ieșire din impasul nostru.

În cele din urmă, dificultățile financiare au avut un impact devastator asupra relației noastre. Andrei s-a mutat, incapabil să facă față stresului constant și certurilor. Am rămas să am grijă singură de cei trei copii ai noștri, luptându-mă să fac față cheltuielilor.

Povestea noastră nu a avut un final fericit. Decizia de a avea un al treilea copil, luată cu cele mai bune intenții, a dus în cele din urmă la destrămarea familiei noastre. Este un memento dureros că uneori dragostea și bunele intenții nu sunt suficiente pentru a depăși provocările vieții.