„Nu Mi-a Plăcut Niciodată Nora Mea, Dar Când Fiul Meu a Decis să Divorțeze de Ea, Nu L-am Putut Opri: Da, Andreea Este Dezordonată, Dar Îl Acceptă Așa Cum Este”

Doamna Popescu a fost întotdeauna o femeie de rutină și ordine. Trăind într-un mic oraș din România, se mândrea cu casa ei imaculată și grădina bine întreținută. Fiul ei, Mihai, moștenise dragostea ei pentru curățenie și organizare. Așa că, atunci când s-a căsătorit cu Andreea, o artistă liberă din București, doamna Popescu a fost nedumerită.

Trecuseră șase luni de la ultima vizită a doamnei Popescu la Mihai și Andreea. Călătoria până în oraș era lungă și obositoare, dar îi era dor de fiul ei și voia să vadă cum se descurcau. Când a ajuns la blocul lor de apartamente, a tras adânc aer în piept și s-a pregătit pentru ceea ce știa că va fi un mediu haotic.

Andreea a întâmpinat-o la ușă cu un zâmbet larg și o îmbrățișare caldă. „Doamna Popescu! Ce bine îmi pare să vă văd!” a exclamat ea, conducând-o în apartament.

În momentul în care doamna Popescu a pășit înăuntru, a fost întâmpinată de priveliștea familiară a dezordinii. Pensule și pânze erau împrăștiate prin sufragerie, vasele se adunaseră în chiuvetă și hainele erau aruncate la întâmplare. Nu a putut să nu simtă un val de frustrare.

„Andreea, mă bucur să te văd și eu,” a răspuns doamna Popescu, încercând să-și ascundă dezamăgirea. „Unde este Mihai?”

„Este la muncă, dar ar trebui să ajungă curând,” a spus Andreea veselă. „Hai să bem un ceai în bucătărie.”

În timp ce stăteau la masa din bucătărie, doamna Popescu nu a putut să nu observe dezordinea din jurul lor. A oftat în sinea ei, dar a decis să-și păstreze gândurile pentru ea. Învățase de-a lungul anilor că criticarea modului în care Andreea ținea casa ducea doar la tensiuni.

Când Mihai a ajuns în sfârșit acasă, a fost încântat să-și vadă mama. „Mamă! Ce surpriză!” a spus el, îmbrățișând-o strâns.

Au petrecut seara povestind, dar doamna Popescu nu putea scutura sentimentul că ceva nu era în regulă. Mihai părea distant și preocupat.

Mai târziu în acea noapte, după ce Andreea s-a dus la culcare, Mihai s-a așezat cu mama lui în sufragerie. „Mamă, trebuie să vorbesc cu tine despre ceva,” a spus el încet.

Inima doamnei Popescu s-a strâns. Avea o presimțire despre ce urma să audă.

„Eu și Andreea… divorțăm,” a spus Mihai, cu vocea grea de emoție.

Doamna Popescu a fost luată prin surprindere. „Dar de ce? Credeam că sunteți fericiți.”

Mihai a oftat adânc. „O iubesc pe Andreea, dar pur și simplu nu reușim să facem lucrurile să meargă. Dezordinea constantă mă scoate din minți și ne certăm tot timpul din cauza asta. Îmi afectează sănătatea mentală.”

Doamna Popescu a simțit un val de tristețe copleșitor. În ciuda rezervelor inițiale față de Andreea, ajunsese să aprecieze cât de mult îl iubea pe Mihai pentru ceea ce era el. „Mihai, ești sigur că asta vrei?” a întrebat ea blând.

El a dat din cap afirmativ. „M-am gândit mult și bine, mamă. Nu mai pot trăi așa.”

Următoarele câteva săptămâni au fost un vârtej de emoții pe măsură ce Mihai și Andreea au trecut prin procesul dureros de separare a vieților lor. Doamna Popescu a încercat să fie acolo pentru amândoi, dar era clar că decizia fusese luată.

În cele din urmă, Mihai s-a mutat înapoi în orașul natal pentru a fi mai aproape de mama lui, în timp ce Andreea a rămas în București pentru a-și continua cariera artistică. Divorțul i-a lăsat pe amândoi cu inima frântă și luptându-se să-și găsească echilibrul.

Doamna Popescu nu putea să nu simtă un profund sentiment de regret. Ar fi dorit să poată face mai mult pentru a-i ajuta să găsească un teren comun, dar uneori dragostea pur și simplu nu era suficientă.