„Nu Înțeleg De ce Fiica Mea Nu Vrea să Mi-l Prezinte pe Prietenul Ei”: Cum să Îmi Fac un Plan pentru a-l Cunoaște

Fiica mea, Andreea, a fost mereu lumina ochilor mei. Din momentul în care s-a născut, am știut că este specială. Pe măsură ce a crescut, am împărtășit nenumărate amintiri împreună. Îmi amintesc când tatăl ei i-a adus un unicorn de pluș dintr-o călătorie de afaceri. Avea doar cinci ani, dar bucuria de pe chipul ei a fost de neuitat. În acel weekend am dus-o la grădina zoologică și a purtat unicornul peste tot.

Acum, Andreea are 19 ani și este la facultate. A înflorit într-o tânără frumoasă, dar relația noastră s-a schimbat. Este mai independentă și, deși înțeleg că asta face parte din procesul de maturizare, există un lucru care mă deranjează profund: nu vrea să mi-l prezinte pe prietenul ei.

Am auzit despre el în treacăt. Numele lui este Radu și sunt împreună de aproape un an. De fiecare dată când întreb despre el, Andreea devine evazivă. Mă asigură că totul este în regulă, dar nu pot scăpa de sentimentul că ceva nu este în ordine. De ce nu vrea să mi-l prezinte? Ascunde ceva?

Am decis să iau lucrurile în propriile mâini. Dacă Andreea nu mi-l prezenta pe Radu, trebuia să găsesc o modalitate de a-l cunoaște eu însămi. Am început prin a face niște cercetări online. Nu a fost greu să-i găsesc profilurile de pe rețelele sociale. Din ce am văzut, părea un tip decent. Posta poze cu prietenii, jucând sporturi și chiar făcând voluntariat la un adăpost local pentru animale. Dar rețelele sociale pot fi înșelătoare.

Într-un weekend, Andreea a menționat că merge la o cafenea locală să studieze cu Radu. Am văzut oportunitatea mea. I-am spus că am niște treburi de făcut și am plecat de acasă la scurt timp după ea. Am condus până la cafenea și am parcat la câteva străzi distanță. Am simțit un fior de vinovăție pentru că îmi spionam fiica, dar curiozitatea m-a copleșit.

Am intrat în cafenea și i-am zărit imediat. Stăteau într-un colț, râzând și vorbind animat. Radu arăta exact ca în poze—înalt, atletic, cu un zâmbet prietenos. Mi-am comandat o cafea și m-am așezat la o masă din apropiere, prefăcându-mă că citesc o carte.

Pe măsură ce îi priveam interacționând, nu puteam să nu simt un amestec de emoții. Pe de o parte, păreau cu adevărat fericiți împreună. Pe de altă parte, mă simțeam rănită că Andreea nu avusese încredere suficientă în mine pentru a ne prezenta oficial. După aproximativ o oră, s-au ridicat să plece. Mi-am terminat repede cafeaua și i-am urmat afară.

„Andreea!” am strigat când se îndreptau spre mașina lui Radu.

S-a întors surprinsă să mă vadă. „Mamă? Ce faci aici?”

„Eram prin zonă cu treaburi și m-am gândit să iau o cafea,” am mințit. „El este Radu?”

Radu mi-a întins mâna politicos. „Încântat să vă cunosc, doamnă Popescu.”

I-am strâns mâna încercând să-mi ascund disconfortul. „Încântată să te cunosc și eu, Radu.”

Andreea părea jenată și iritată. „Mamă, trebuie să plecăm. Ne vedem acasă.”

I-am privit cum pleacă cu mașina, simțind un sentiment de înfrângere. Planul meu funcționase, dar nu mă apropiase deloc de a înțelege de ce Andreea îl ținuse pe Radu secret.

Când Andreea a venit acasă în acea seară, era furioasă. „Cum ai putut să mă spionezi așa?” a întrebat indignată.

„Am vrut doar să-l cunosc,” am spus defensiv. „De ce nu ni l-ai prezentat?”

„Pentru că știam că vei face ceva de genul ăsta!” a strigat ea. „Trebuie mereu să controlezi totul!”

Cuvintele ei m-au durut, dar mi-au făcut și să realizez ceva important: acțiunile mele creaseră o prăpastie între noi. În încercarea mea de a o proteja, pierdusem din vedere ceea ce conta cu adevărat—încrederea.

Andreea s-a retras furioasă în camera ei, trântind ușa după ea. M-am așezat pe canapea, simțindu-mă mai singură ca niciodată. Îmi dorisem să-mi înțeleg mai bine fiica, dar acum părea că doar o îndepărtasem și mai mult.