„I-am Cerut Nurorii Mele să Taie Brânza. Dar Ea a Rămas la Masă cu Fiul Meu”: Luptând să Mă Conectez cu Nora Mea

Întotdeauna am crezut că poveștile despre soacre și nurori sunt exagerate. Nu trebuie să fii cea mai bună prietenă pentru a găsi un teren comun. Am 55 de ani și am crezut mereu că două femei care iubesc aceeași persoană pot rezolva orice diferențe. Asta până weekendul trecut. Această escapadă de weekend va rămâne întipărită în memoria mea pentru mult timp.

Fiul meu, Andrei, urmează să se căsătorească cu Victoria, o tânără minunată care face parte din familia noastră de doi ani. Am fost încântată când Andrei ne-a prezentat-o și mi-am dorit sincer să construiesc o relație bună cu ea. La urma urmei, ea urma să fie nora mea și voiam să se simtă binevenită în familia noastră.

Weekendul trecut, am decis să avem o escapadă de familie la cabana noastră din munți. Ar fi trebuit să fie un timp relaxant pentru toți, să ne legăm și să ne bucurăm de compania celuilalt. Andrei și Victoria au sosit vineri seara și ne-am petrecut noaptea povestind și împărtășind amintiri. Totul părea perfect.

A doua dimineață, am decis să pregătesc un mic dejun special pentru toată lumea. I-am cerut Victoriei dacă mă poate ajuta în bucătărie în timp ce Andrei și soțul meu, Radu, aranjau zona de ședere în aer liber. Victoria a fost de acord și am crezut că va fi o oportunitate grozavă pentru noi să petrecem timp de calitate împreună.

Pe măsură ce începeam să pregătim micul dejun, i-am cerut Victoriei dacă poate tăia brânza în timp ce eu mă ocupam de ouă. Ea a dat din cap și a scos brânza din frigider. Dar în loc să mi se alăture la tejghea, a rămas la masă cu Andrei, discutând și râzând.

Am încercat să nu mă las afectată, dar pe măsură ce minutele treceau, nu puteam să nu simt o ușoară dezamăgire. Sperasem că aceasta ar fi o șansă pentru noi să ne conectăm, dar părea că ea era mai interesată să petreacă timp cu Andrei decât să mă ajute în bucătărie.

Am terminat de pregătit micul dejun singură și am adus totul afară. Ne-am așezat cu toții la masă, dar nu puteam scutura sentimentul de a fi lăsată pe dinafară. Am privit cum Victoria și Andrei împărțeau glume interne și șușoteau unul cu celălalt, complet indiferenți la prezența mea.

Pe parcursul weekendului, am încercat să o implic pe Victoria în conversații și activități, dar părea mereu distantă. Răspundea politicos la întrebările mele, dar nu iniția niciodată vreo conversație. Simțeam că există un zid invizibil între noi pe care nu reușeam să-l sparg.

Duminică seara, în timp ce ne pregăteam să plecăm, l-am tras pe Andrei deoparte și l-am întrebat dacă totul este în regulă între mine și Victoria. M-a asigurat că îi place de mine și că nu există nicio problemă, dar cuvintele lui nu se potriveau cu acțiunile ei.

Pe drumul spre casă, nu puteam să nu simt un sentiment de tristețe și frustrare. Întotdeauna am crezut că două femei care iubesc aceeași persoană pot găsi un teren comun, dar acest weekend mi-a arătat altceva. Mi-am dorit atât de mult să am o relație bună cu Victoria, dar părea că indiferent ce făceam, nu reușeam să ajung la ea.

Acum, stând aici reflectând asupra weekendului, mă întreb cum să merg mai departe. Cum construiesc o relație cu cineva care pare atât de neinteresat să se conecteze cu mine? Nu am răspunsurile, dar știu că renunțarea nu este o opțiune. De dragul lui Andrei, voi continua să încerc, chiar dacă asta înseamnă să mă confrunt cu mai multe dezamăgiri pe parcurs.