„Ginerele nostru ne-a schimbat fiica dincolo de recunoaștere: Nici măcar nu a venit la aniversarea tatălui ei”

Scriu aceste rânduri acum, complet devastată după încă o ceartă cu fiica mea, Ana. Nu mai pot suporta și simt nevoia să împărtășesc povestea mea. Soțul meu, George, înțelege totul, dar mulți dintre prietenii noștri spun: ce te așteptai, fiica ta este căsătorită acum, are propria ei familie. Este soțul ei, Andrei, cel care își impune voința asupra ei – ginerele nostru disprețuit! Parcă a hipnotizat-o! Fiica noastră…

Ana era lumina vieții noastre. Era mereu atât de veselă și plină de viață. Eram atât de apropiați, împărtășind totul, de la rutinele zilnice până la cele mai adânci secrete. Dar de când s-a căsătorit cu Andrei, lucrurile s-au schimbat drastic. Andrei este controlant și manipulator, și parcă Ana a devenit o persoană complet diferită.

Totul a început subtil. Ana anula planurile noastre în ultimul moment, mereu cu vreo scuză că Andrei avea nevoie de ea pentru ceva. La început, am crezut că sunt doar ajustările obișnuite ale proaspeților căsătoriți care încearcă să-și găsească echilibrul. Dar apoi a început să lipsească de la evenimentele importante de familie. Ultima picătură a fost când nici măcar nu a venit la petrecerea de aniversare a 60 de ani a lui George. Era un moment important pe care îl așteptam de ani de zile, iar absența Anei a fost ca un pumnal în inimile noastre.

Îmi amintesc că am sunat-o cu o zi înainte de petrecere, rugând-o să vină. Părea distantă și rece, departe de fiica caldă și iubitoare pe care o cunoșteam odată. „Mamă, Andrei are un eveniment de muncă la care trebuie să particip cu el,” a spus ea plat. Nu-mi venea să cred urechilor. Un eveniment de muncă? Peste aniversarea tatălui ei? Era clar că Andrei avea o influență asupra ei pe care nu o puteam rupe.

George încerca să fie vocea rațiunii. „Este adult acum, Lidia,” spunea el. „Are propria ei viață.” Dar cum puteam accepta asta când simțeam că ne pierdem fiica în fața unui bărbat care nu avea cele mai bune intenții pentru ea? Andrei nu este doar controlant; o izolează de noi, de prietenii ei, de toți cei care o iubesc.

Prieteni noștri au opinii mixte. Unii spun că ar trebui să-i dăm spațiu și să o lăsăm să vină la noi când va fi pregătită. Alții cred că ar trebui să-l confruntăm direct pe Andrei. Dar ce bine ar face asta? Deja i-a otrăvit mintea împotriva noastră. Ana abia mai răspunde la apelurile mele și când o face, e ca și cum aș vorbi cu un străin.

Am încercat să iau legătura cu cea mai bună prietenă a ei, Maria, sperând că ar putea să ne lumineze situația. Maria mi-a spus că Ana devenise din ce în ce mai retrasă și rareori mai socializa. „Parcă trăiește într-o bulă,” a spus Maria. „Andrei controlează tot ce face.”

Auzind asta mi-a frânt inima și mai mult. Voiam să intru în casa lor și să o scot pe Ana de acolo, dar știam că asta ar împinge-o și mai departe. George a sugerat să-i scriem o scrisoare, în care să ne exprimăm sentimentele și îngrijorările. Am făcut-o, dar nu am primit niciun răspuns.

Sărbătorile se apropie și gândul de a le petrece fără Ana este insuportabil. George încearcă să-mi ridice moralul, dar văd durerea și în ochii lui. Stăm în tăcere majoritatea serilor, fiecare pierdut în gândurile și grijile noastre despre fiica noastră.

Nu știu ce ne rezervă viitorul pentru noi sau pentru Ana. Gândul de a nu ne împăca niciodată cu ea este prea dureros de suportat. Dar cum lupți împotriva cuiva care are o influență atât de puternică asupra copilului tău? Cum îi faci să vadă rațiunea când sunt orbiți de manipulare?

Deocamdată, tot ce putem face este să sperăm și să ne rugăm ca Ana să-și găsească drumul înapoi la noi într-o zi. Până atunci, trăim în acest limbo dureros, dorindu-ne fiica și jelind relația pe care o aveam odată.