„Am Decis să Îmi Ajut Prietenii, Dar S-a Transformat într-un Coșmar”

Când prietenii mei, Andreea și Mihai, m-au abordat pentru a le închiria casa mea, nu am stat pe gânduri. Se aflau într-o situație dificilă, tocmai își pierduseră apartamentul din cauza unei creșteri bruște a chiriei. Tocmai moștenisem o casă mică de la mătușa mea și m-am gândit că ar fi o situație avantajoasă pentru ambele părți. Ei ar fi avut un loc unde să stea, iar eu aș fi avut chiriași de încredere. Sau cel puțin așa credeam.

La început, totul părea în regulă. Andreea și Mihai s-au mutat rapid și m-am simțit bine că i-am ajutat. M-au asigurat că vor avea grijă de casă ca și cum ar fi fost a lor. Nici măcar nu le-am cerut o garanție, pentru că, ei bine, erau prieteni. Mare greșeală.

Primele câteva luni au decurs fără probleme. Plăteau chiria la timp și, de fiecare dată când îi vizitam, casa arăta curată și bine întreținută. Dar apoi lucrurile au început să se schimbe. Plățile chiriei au devenit sporadice și aveau mereu o scuză. „Lui Mihai i-au redus orele de muncă” sau „Mașina Andreei avea nevoie de reparații”. Am vrut să fiu înțelegător, așa că am lăsat-o să treacă.

Într-o zi, am decis să trec pe la casă neanunțat pentru a verifica situația. Ceea ce am găsit a fost șocant. Gazonul era neîngrijit, gunoiul era adunat afară și interiorul era un dezastru. Erau pete pe covor, găuri în pereți și bucătăria părea că nu fusese curățată de luni de zile. I-am confruntat pe Andreea și Mihai, dar m-au asigurat că vor rezolva problema.

Săptămânile s-au transformat în luni și nimic nu s-a îmbunătățit. De fapt, lucrurile s-au înrăutățit. Au încetat să mai plătească chiria cu totul și de fiecare dată când încercam să îi contactez, aveau o altă scuză sau pur și simplu îmi ignorau apelurile. Eram la capătul răbdării.

În cele din urmă, am decis că e destul. Le-am dat un aviz formal de evacuare, dar nu au plecat fără luptă. M-au acuzat că sunt lipsit de inimă și au spus că le distrug viața. A fost o experiență dureroasă, dar nu aveam de ales.

Când în cele din urmă s-au mutat, adevărata amploare a daunelor a devenit clară. Covorul era irecuperabil, pereții erau acoperiți de murdărie și găuri, iar mai multe aparate erau stricate. Costul reparațiilor a fost astronomic. A trebuit să apelez la economiile mele pentru a readuce casa într-o stare locuibilă.

Privind înapoi, îmi dau seama cât de naiv am fost. Închirierea către prieteni părea o idee bună la momentul respectiv, dar s-a transformat într-un coșmar care ne-a tensionat relația și m-a lăsat cu o povară financiară uriașă. Dacă există un sfat pe care îl pot oferi oricui se gândește să închirieze prietenilor sau familiei, este acesta: gândește-te bine la posibilele consecințe.

În cele din urmă, Andreea și Mihai au mers mai departe și prietenia noastră nu s-a mai refăcut niciodată. Experiența mi-a oferit o lecție valoroasă despre amestecarea afacerilor cu relațiile personale. Uneori, oricât de mult ai vrea să ajuți pe cineva, trebuie să te protejezi pe tine însuți mai întâi.