„Mama Păstrează Distanța, Crezând că Ne Dorim Doar Averea Ei”

Victor și Ana stăteau lângă fereastră, privind frunzele de toamnă căzând în liniștea suburbiei unde au crescut. Casa, odată plină de râsete și căldură, acum răsuna cu o tăcere palpabilă pe care niciunul dintre frați nu dorea să o confrunte. Mama lor, Violeta, devenise din ce în ce mai distantă, nu din răutate sau nebunie, ci dintr-o credință adânc înrădăcinată că copiii ei o contactau doar pentru sprijin financiar.

Totul a început când Victor, cel mai mare dintre cei doi, a trecut printr-o perioadă dificilă după ce și-a pierdut slujba la o firmă de marketing. Economiile lui s-au epuizat pe măsură ce se străduia să găsească un nou loc de muncă și, din disperare, a apelat la Violeta pentru ajutor. Violeta, văduvă care gestionase cu precizie averea răposatului ei soț, Walter, a fost inițial simpatică și i-a oferit sprijinul necesar pentru a se pune pe picioare.

Cu toate acestea, pe măsură ce lunile s-au transformat într-un an, percepția Violetei a început să se schimbe. A observat că apelurile lui Victor deveneau mai rare și, când aveau loc, se terminau adesea cu o cerere de bani. Ana, de asemenea, ceruse ajutor financiar în timpul divorțului ei de Ștefan, adăugând la suspiciunea crescândă a Violetei că copiii ei o vedeau doar ca pe un bancomat.

Punctul culminant a venit în timpul unei reuniuni de familie care trebuia să fie festivă. Violeta îi invitase pe Victor și Ana pentru Ziua Recunoștinței, sperând să reaprindă legătura familială. Totuși, cina s-a terminat în dezastru când Victor, stresat și poate prea direct, a menționat problemele sale financiare continue și a sugerat că are nevoie de mai mult ajutor. Violeta, simțindu-se încolțită și exploatată, a izbucnit, acuzându-și copiii că o vizitau doar cu motive ascunse.

Din acea zi, inima Violetei s-a întărit. Comunica prin e-mailuri scurte și refuza apelurile, mesajele ei fiind întotdeauna politicoase dar reci. Victor și Ana erau răniți, confuzi de schimbarea bruscă a mamei lor. Au încercat să explice, să-și ceară scuze pentru orice durere ar fi cauzat, dar Violeta a rămas neclintită.

Frații au decis să-și viziteze mama într-o după-amiază rece de octombrie, sperând să confrunte problema față în față. Au găsit-o pe Violeta în grădină, îngrijindu-și trandafirii, un hobby care întotdeauna îi aducea bucurie. Aerul era tensionat pe măsură ce se apropiau, foșnetul frunzelor uscate sub picioare rupând tăcerea.

„Mamă, trebuie să vorbim,” a început Victor, cu vocea tremurând. „Ne pare rău dacă a părut că ne dorim doar banii tăi. Nu asta a fost intenția noastră.”

Violeta s-a oprit, cu spatele încă întors spre ei. „M-am gândit mult la asta,” a spus ea, cu vocea fermă dar tristă. „Și cred că e mai bine să păstrăm lucrurile așa. Trebuie să mă protejez.”

Vocea Anei s-a frânt în timp ce încerca să ajungă la ea. „Mamă, te rog, nu face asta. Te iubim.”

Violeta și-a pus jos uneltele de grădinărit și în cele din urmă s-a întors spre ei. Ochii ei, odată vibranți și plini de afecțiune, erau acum precauți. „Trebuie să mă gândesc la bunăstarea mea. Nu pot scutura sentimentul că sunt doar un mijloc pentru voi.”

Cu asta, Violeta s-a întors în casă, lăsându-i pe Victor și Ana stând printre frunzele căzute, o briză rece trecând pe lângă ei. Au realizat atunci că prăpastia financiară devenise prea adâncă, poate prea adâncă pentru a fi vreodată depășită.

Pe măsură ce se întorceau la mașină, frații știau că relația lor cu mama lor ar putea să nu se recupereze niciodată. Realizarea era la fel de rece ca aerul de toamnă care îi învăluia.