Un parfum de regret: Când un odorizant făcut acasă schimbă totul

— Ce-ai făcut, Ilinca?! Ai dat foc la baie?!

Vocea mamei răsuna ca un clopot spart în toată casa. M-am oprit în pragul ușii, cu sticluța mea improvizată de odorizant în mână, tremurând. Fumul subțire se ridica leneș dinspre calorifer, iar mirosul… Doamne, mirosul! Nu era nici pe departe aroma de lavandă pe care o promisesem tuturor. Era un amestec ciudat între detergent ieftin, alcool sanitar și ceva ce semăna cu plastic topit.

— Nu am dat foc la nimic! am bâiguit, încercând să-mi ascund sticluța la spate.

Tata a apărut și el, cu sprâncenele unite ca două omizi supărate. — Ilinca, iar ai încercat să faci experimente din astea? Ți-am spus să nu mai umbli cu prostii prin casă!

M-am simțit mică, invizibilă. Nu voiam decât să scap de mirosul persistent din baie, acel iz de umezeală și canalizare care părea să nu dispară niciodată. Prietena mea, Roxana, îmi trimisese pe WhatsApp o rețetă „minune”: apă, alcool sanitar, câteva picături de ulei esențial și… puțină răbdare. Dar răbdarea nu era punctul meu forte.

Am turnat totul într-o sticlă veche de spray și am pulverizat generos peste tot. La început a mirosit acceptabil. Apoi, când am dat drumul la calorifer, am simțit cum ceva nu e în regulă. Mirosul s-a schimbat brusc, iar aburii au început să se ridice dintr-o baltă suspectă formată lângă țeavă.

— Ilinca, dacă stricăm caloriferul pentru că ai pus tu prostii pe el, cine plătește? a tunat tata.

— Lasă fata în pace! a intervenit bunica din sufragerie. E copil, vrea să ajute!

— Ajută-ne să ne mutăm din casă cu tot cu mirosul ăsta! a mormăit tata.

M-am retras în camera mea cu ochii în lacrimi. Nu era prima dată când încercam să fac ceva bun și ieșea prost. De când tata fusese concediat de la fabrică și mama lucra în ture duble la supermarket, atmosfera din casă era tensionată. Orice greșeală părea să fie picătura care umple paharul.

A doua zi dimineață, când am ieșit din cameră, am găsit-o pe mama cu ochii roșii, frecând podeaua din baie.

— Îmi pare rău… am șoptit.

— Știu că vrei să ne ajuți, Ilinca. Dar uneori… uneori e mai bine să nu faci nimic decât să faci rău fără să vrei.

Cuvintele ei m-au durut mai tare decât orice ceartă. Am plecat la școală cu inima grea. Roxana m-a întâmpinat cu un zâmbet larg:

— Ei, cum a mers odorizantul?

— Mai bine nu mă întreba…

În pauza mare am primit un mesaj de la fratele meu mai mic, Vlad: „Tata zice că dacă mai faci experimente, te trimite la bunici.” Am simțit cum mă sufoc de rușine și furie. De ce nu puteau să vadă că încercam doar să ajut?

Seara, când am ajuns acasă, atmosfera era și mai apăsătoare. Tata nu-mi vorbea deloc. Mama părea obosită până la epuizare. Vlad mă privea ca pe un animal ciudat.

— Ilinca, hai la masă! a zis bunica încercând să destindă atmosfera.

Am mâncat în tăcere. La final, tata a oftat adânc:

— Poate ar trebui să te ocupi mai mult de școală decât de prostii din astea. Nu suntem la televizor aici.

Am izbucnit:

— Dacă nu vă place nimic din ce fac, spuneți-mi! Poate ar trebui să nu mai încerc deloc!

Mama s-a ridicat brusc de la masă:

— Ajunge! Suntem toți obosiți și nervoși. Nu e vina nimănui că lucrurile merg prost!

Am fugit înapoi în cameră și am plâns până târziu în noapte. M-am întrebat dacă nu cumva chiar eu eram problema în casa asta. Dacă n-aș fi încercat să rezolv ceva atât de banal ca un miros urât, poate n-ar fi fost atâta ceartă.

A doua zi dimineață am găsit pe pat o foaie scrisă de mână: „Ilinca, fiecare greșeală e o lecție. Dar uneori trebuie să ne gândim și la ceilalți înainte să acționăm. Te iubim.” Era scrisul mamei.

Am zâmbit printre lacrimi. Am coborât la bucătărie și i-am îmbrățișat pe toți fără să spun nimic. Tata mi-a făcut cu ochiul:

— Data viitoare când vrei să faci experimente… mă chemi și pe mine?

Am râs cu toții pentru prima dată după mult timp.

Acum, când simt mirosuri ciudate prin casă, mă gândesc de două ori înainte să acționez. Dar mă întreb: oare câte familii se ceartă din nimicuri și uită că uneori o greșeală e doar un strigăt după atenție sau iubire? Voi ce ați face dacă ați fi în locul meu?