„Curând, Te Voi Lua de Lângă Acei Părinți Nefericiți,” a Spus Bunica Nepotului Său

Raluca a fost întotdeauna un pilon de sprijin pentru familia ei. Locuind chiar lângă fiul ei, Andrei, și soția acestuia, Ana, era mereu disponibilă să dea o mână de ajutor. Fie că era vorba de a avea grijă de nepotul lor, Darius, sau de a ajuta la treburile casnice, Raluca era acolo într-o clipă. Ana aprecia ajutorul, mai ales că Andrei lucra ore lungi și ea se simțea adesea copleșită gestionând totul singură.

Cu toate acestea, Raluca avea ciudățeniile ei. Era cunoscută pentru comportamentul ei excentric și uneori spunea lucruri care o făceau pe Ana să se simtă inconfortabil. Dar Ana, recunoscătoare pentru ajutor, alegea să treacă cu vederea aceste ciudățenii. La urma urmei, Raluca avea intenții bune, iar ajutorul ei era de neprețuit.

Într-o seară, în timp ce Ana pregătea cina, Raluca a venit să-l supravegheze pe Darius. Băiețelul o adora pe bunica lui și petreceau adesea ore întregi jucându-se împreună. În timp ce Ana tăia legume în bucătărie, putea auzi râsetele lui Raluca și Darius din sufragerie. Era un sunet reconfortant, unul care o făcea să se simtă mai puțin singură.

Dar apoi, vocea Ralucăi a căpătat un alt ton. Era mai moale, aproape conspirativă. Ana nu putea desluși cuvintele, dar ceva în schimbarea comportamentului Ralucăi o făcea să se simtă neliniștită. A pus cuțitul jos și a mers încet spre sufragerie, stând chiar în afara ușii pentru a asculta.

„Curând, te voi lua de lângă acei părinți nefericiți,” a șoptit Raluca lui Darius, care se uita la ea cu ochii mari. „Vom merge undeva departe, doar tu și cu mine. Vei fi mult mai fericit acolo.”

Inima Anei a sărit o bătaie. A simțit un fior rece pe șira spinării. Despre ce vorbea Raluca? A pășit în cameră, încercând să-și mențină vocea calmă. „Despre ce șoptiți voi doi?”

Raluca a ridicat privirea, fața ei fiind o mască de inocență. „Oh, nimic, draga mea. Doar îi spuneam lui Darius o mică poveste.”

Ana a forțat un zâmbet, dar mintea ei era în alertă. Nu putea scăpa de sentimentul că ceva era foarte în neregulă. În acea noapte, după ce Raluca a plecat acasă și Darius a adormit, i-a spus lui Andrei ce auzise. El a respins totul ca fiind doar o altă ciudățenie a mamei sale, dar Ana nu putea să lase lucrurile așa.

În săptămânile următoare, comportamentul Ralucăi a devenit din ce în ce mai ciudat. Apărea neanunțată, uneori târziu în noapte, insistând că trebuie să-l vadă pe Darius. A început să-i aducă cadouri, obiecte ciudate care păreau nepotrivite pentru un copil. Și mereu, erau șoaptele, conversațiile secrete pe care Ana nu le putea prinde.

Într-o după-amiază, Ana a decis să o confrunte pe Raluca. A mers la casa ei, hotărâtă să afle ce se întâmplă. Raluca a deschis ușa cu un zâmbet, dar era ceva neliniștitor în ochii ei.

„Raluca, trebuie să vorbim,” a spus Ana, încercând să-și mențină vocea calmă. „Am observat niște lucruri în ultima vreme și sunt îngrijorată.”

Zâmbetul Ralucăi s-a stins. „Îngrijorată? Despre ce?”

„Despre tine,” a răspuns Ana. „Și despre Darius. Ai spus niște lucruri ciudate și mă fac să mă simt inconfortabil.”

Expresia Ralucăi s-a întunecat. „Nu înțelegi, Ana. Fac ceea ce este mai bine pentru Darius. Merită mai mult decât asta.”

„Mai mult decât ce?” a întrebat Ana, ridicând vocea. „Suntem părinții lui, Raluca. Îl iubim.”

Raluca a clătinat din cap. „Nu vezi, nu-i așa? Ești prea prinsă în propria ta lume pentru a vedea ce este mai bine pentru el.”

Ana a simțit un val de furie. „Nu ai dreptul să spui asta. Darius este fiul nostru și noi vom decide ce este mai bine pentru el.”

Ochii Ralucăi au strălucit de furie. „Crezi că știi ce este mai bine? Ești doar un copil tu însăți. Nu ai idee ce înseamnă să crești un copil.”

Ana a făcut un pas înapoi, inima bătându-i cu putere. „Cred că ar trebui să ne lași în pace pentru o vreme, Raluca. Avem nevoie de spațiu.”

Fața Ralucăi s-a schimonosit de furie. „Nu mă poți ține departe de el. Voi găsi o cale. Vei vedea.”

Ana s-a întors și a plecat, mâinile tremurând. Știa că trebuie să-și protejeze fiul, dar nu avea idee cât de departe va merge Raluca.

În săptămânile care au urmat, comportamentul Ralucăi a devenit mai eratic. A început să apară la școala lui Darius, încercând să-l ia acasă cu ea. Școala a sunat-o pe Ana, care a trebuit să explice situația directorului. Au fost de acord să-l supravegheze îndeaproape pe Darius și să nu-l lase să plece cu nimeni altcineva decât părinții lui.

Dar Raluca era neobosită. Într-o seară, Ana a venit acasă și a găsit ușa din față deschisă și pe Darius dispărut. Panica a pus stăpânire pe ea în timp ce căuta prin casă, strigându-i numele. A găsit un bilet pe masa din bucătărie, scris de mână de Raluca.

„Ți-am spus că îl voi lua. Este în siguranță cu mine acum. Nu încerca să ne găsești.”

Lumea Anei s-a prăbușit. L-a sunat pe Andrei, care a venit în grabă acasă, și au contactat imediat poliția. A fost lansată o căutare, dar Raluca și Darius nu erau nicăieri de găsit.

Zilele s-au transformat în săptămâni și nu era niciun semn de ei. Ana și Andrei erau devastați, viețile lor întoarse pe dos. Nu puteau decât să spere că Darius era în siguranță și că într-o zi, va fi înapoi la ei.

Dar în adâncul sufletului, Ana se temea de ce era mai rău. Raluca fusese întotdeauna imprevizibilă, iar acum, își luase fiul. Viitorul era incert și tot ce puteau face era să aștepte și să spere la un miracol care poate nu va veni niciodată.