„Când Soțul Meu S-a Întors de la Mama Lui, a Oftat și a Sugerat un Test de Paternitate pentru Fiica Noastră de 2 Ani: Nu pentru El, ci pentru Mama Lui”

Maria stătea pe marginea patului, răsucind nervos tivul bluzei. Încă putea auzi ecoul cuvintelor lui Ion în mintea ei, cuvinte care îi spulberaseră lumea cu doar câteva ore în urmă.

„Mama crede că ar trebui să facem un test de paternitate pentru Ana,” spusese Ion, vocea lui grea de reticență. „Nu pentru mine, ci pentru ea.”

Totul a început cu șase luni înainte de nunta lor. Maria își amintea prima dată când a întâlnit-o pe mama lui Ion, Elena. Femeia o examinase din cap până-n picioare, privirea ei îngustându-se cu dezaprobare.

„Nu te căsători cu ea,” îi spusese Elena lui Ion mai târziu în acea seară. „Nu e material de soție. E prea frumoasă. O să o ia razna!”

Ion râsese și la fel și Maria. Au glumit despre asta săptămâni întregi, spunând că Ion ar trebui să se căsătorească cu un crocodil ca să fie sigur că nu va fi păcălit. Dar în adâncul sufletului, Maria simțea o înțepătură de nesiguranță. Îl iubea pe Ion din toată inima și nu-și dorea nimic mai mult decât să fie acceptată de familia lui.

Nunta a avut loc conform planului și, pentru o vreme, lucrurile păreau perfecte. Au cumpărat o casă confortabilă în suburbii și au întâmpinat-o pe fiica lor, Ana, în lume doi ani mai târziu. Maria credea că în sfârșit au dovedit că Elena s-a înșelat.

Dar apoi a venit acea zi fatidică când Ion s-a întors de la vizita la mama lui. Părea tulburat, iar inima Mariei s-a scufundat.

„Ce s-a întâmplat?” a întrebat ea, încercând să-și păstreze vocea calmă.

Ion a oftat adânc și s-a așezat lângă ea. „Mama crede că ar trebui să facem un test de paternitate pentru Ana,” a spus el încet.

Maria simțea că pământul i-a fost smuls de sub picioare. „Ce? De ce?”

„Ea doar… are îndoieli,” a răspuns Ion, evitând privirea ei.

„Îndoieli? Despre ce?” Vocea Mariei creștea acum, un amestec de furie și durere.

„Despre faptul dacă Ana este cu adevărat a mea,” a recunoscut Ion, fața lui roșind de jenă.

Maria nu putea să creadă ce auzea. „Cum poate să creadă asta? Cum ai putut să o lași să creadă asta?”

Ion s-a uitat la ea neajutorat. „Nu știu, Maria. Ea doar… mereu a fost suspicioasă.”

Mintea Mariei alerga înapoi la toate momentele când Elena făcuse comentarii răutăcioase despre aspectul ei sau îi pusese la îndoială loialitatea. Întotdeauna le trecuse cu vederea ca fiind gelozie sau supraprotecție, dar acum părea ceva mai sinistru.

„O crezi?” a întrebat Maria, vocea ei tremurând.

Ion a clătinat din cap viguros. „Nu, bineînțeles că nu! Am încredere totală în tine. Dar… poate dacă facem testul, o va liniști.”

Maria simțea lacrimile cum îi umpleau ochii. „Nu pot să cred că se întâmplă asta,” a șoptit ea.

Ion a întins mâna să-i atingă mâna, dar ea s-a retras. „Maria, te rog să înțelegi. Nu e vorba despre noi. E vorba despre a o face pe mama să se simtă mai bine.”

„Dar cu ce preț?” a replicat Maria. „Îți dai seama ce face asta cu mine? Cu noi?”

Ion părea învins. „Știu că e greu, dar poate e singura cale de a merge mai departe.”

Maria s-a ridicat brusc. „Am nevoie de timp să mă gândesc,” a spus ea, ieșind din cameră.

În timp ce stătea singură în sufragerie, Maria nu putea scutura sentimentul de trădare. Îl iubea pe Ion, dar asta era prea mult. Încrederea dintre ei fusese spulberată și nu știa dacă ar putea fi vreodată reparată.

Zilele s-au transformat în săptămâni și tensiunea dintre ei a devenit insuportabilă. Maria nu putea să se uite la Ion fără să simtă o durere și o furie profundă. Casa fericită pe care o construiseră împreună acum părea o închisoare.

În cele din urmă, Maria a luat o decizie dificilă. Și-a făcut bagajele și a plecat cu Ana să stea o vreme la părinții ei. Avea nevoie de spațiu pentru a gândi și a decide ce să facă mai departe.

Ion suna și trimitea mesaje zilnic, implorând-o să se întoarcă, dar Maria nu putea să-l ierte. Daunele fuseseră făcute și nu știa dacă relația lor ar putea vreodată să se recupereze.

În timp ce o privea pe Ana jucându-se în grădină într-o după-amiază, Maria și-a dat seama că uneori dragostea nu era suficientă. Încrederea era la fel de importantă și odată ce era ruptă, era aproape imposibil de reparat.