„Sunt Căsătorită de 10 Ani. Cum Îi Pot Arăta Soțului Meu că Nu Sunt Doar o Menajeră pentru Familie?”
Andreea și-a imaginat întotdeauna o viață plină de dragoste, respect reciproc și responsabilități împărțite. Crescând într-un mic oraș din România, a văzut cum părinții ei lucrau împreună pentru a menține un echilibru în gospodărie. Când s-a căsătorit cu Mihai, a crezut că vor construi un parteneriat similar. Cu toate acestea, după un deceniu de căsnicie, Andreea s-a simțit mai mult ca o menajeră decât ca un partener egal.
„Sunt căsătorită de 10 ani,” începe Andreea, cu vocea plină de frustrare. „Și în toți acești ani, am făcut totul pentru a-l sprijini pe Mihai și familia noastră. Am vrut ca locuința noastră să fie un sanctuar, un loc unde să ne simțim cu toții confortabil și fericiți.”
Din momentul în care au spus „Da”, Andreea a preluat rolul de gospodină cu entuziasm. A decorat casa cu grijă, a gătit mese nutritive și s-a asigurat că totul merge bine. Mihai lucra ore lungi ca inginer, iar Andreea era mândră de dedicarea lui pentru a asigura bunăstarea familiei lor. Dar pe măsură ce anii treceau, echilibrul pe care îl sperase nu s-a materializat niciodată.
„La început, nu m-a deranjat să fac majoritatea treburilor casnice,” recunoaște Andreea. „Am crezut că face parte din a fi o soție bună. Dar pe măsură ce timpul trecea, am început să mă simt luată de-a gata.”
Zilele Andreei erau pline de treburi nesfârșite: spălat rufe, curățenie, cumpărături și îngrijirea celor doi copii ai lor. Mihai, pe de altă parte, venea acasă de la muncă și se relaxa în fața televizorului sau ieșea cu prietenii în weekenduri. Disparitatea în responsabilitățile lor devenea tot mai evidentă cu fiecare an care trecea.
„Am încercat să vorbesc cu Mihai despre asta,” își amintește Andreea. „I-am spus că am nevoie de mai mult ajutor în casă și că mă simt copleșită. Întotdeauna promitea că va ajuta mai mult, dar nimic nu se schimba.”
Punctul de cotitură a venit într-o seară când Andreea se afla în bucătărie, frecând podeaua după o zi lungă de îngrijire a copiilor și alergături prin oraș. Mihai a intrat, a aruncat o privire scurtă spre ea și apoi a început să se plângă cât de obosit era de la muncă.
„Pur și simplu am cedat,” spune Andreea, cu ochii plini de lacrimi. „I-am spus că și eu sunt obosită, că sunt epuizată de la a face totul singură. Dar el pur și simplu nu înțelegea.”
Simțindu-se neauzită și neapreciată, Andreea a început să se retragă emoțional. A încetat să mai depună eforturi pentru a face casa perfectă și a început să se concentreze pe propriile nevoi. A început să picteze, ceva ce i-a plăcut întotdeauna dar nu avusese timp pentru asta. S-a înscris într-un club de lectură local și a început să se reconecteze cu vechi prieteni.
„Am realizat că trebuie să am grijă și de mine,” explică Andreea. „Nu puteam continua să dau dintr-un pahar gol.”
În ciuda eforturilor ei de a găsi împlinire în afara rolului de gospodină, tensiunea în căsnicia ei a continuat să crească. Mihai resimțea schimbările în comportamentul Andreei și o acuza că își neglijează îndatoririle.
„El pur și simplu nu înțelegea că aveam nevoie de mai mult decât să fiu doar o casnică,” spune Andreea trist. „Aveam nevoie să mă simt valorizată și respectată ca un partener egal.”
Pe măsură ce se apropia aniversarea lor de zece ani, Andreea a luat o decizie dificilă. L-a chemat pe Mihai la o discuție serioasă și i-a spus că nu poate continua să trăiască astfel. Avea nevoie ca el să preia o parte din responsabilități sau ar trebui să-și reconsidere viitorul împreună.
„Mihai a fost șocat,” își amintește Andreea. „Nu realizase cât de serioasă eram în privința asta. Dar știam că dacă lucrurile nu se schimbau, nu puteam rămâne în această căsnicie.”
Din păcate, în ciuda ultimatumului ei, comportamentul lui Mihai a rămas neschimbat. Andreea se simțea prinsă într-un ciclu de promisiuni neîmplinite și resentimente crescânde.
„Nu știu ce va aduce viitorul,” admite Andreea. „Dar știu că nu pot continua să trăiesc astfel. Merit mai mult decât să fiu doar o menajeră pentru familia mea.”