„Nu Trebuie să Stai la Masă. Treaba Ta este să Te Asiguri că Oaspeții sunt Fericiți și Bine Hrăniți,” a Spus Soțul Ei
Ana a fost întotdeauna genul de persoană care se bucura de plăcerile simple ale vieții. Îi plăcea să gătească, să grădinărească și să petreacă timp cu familia ei. Dar când soțul ei, Mihai, i-a sugerat să organizeze o cină pentru colegii lui, a simțit cum o cuprinde o undă de anxietate. Nu fusese niciodată genul de gazdă și nu avea idee cum să distreze un grup de oameni pe care abia îi cunoștea.
„Nu-ți face griji,” i-a spus Mihai liniștitor. „Nu trebuie să stai la masă. Treaba ta este să te asiguri că oaspeții sunt fericiți și bine hrăniți.”
Ana a dat din cap, deși nu era pe deplin convinsă. A petrecut următoarele zile planificând meniul, cumpărând ingrediente și curățând casa din cap până în picioare. În ziua petrecerii, era un pachet de nervi.
Pe măsură ce oaspeții au început să sosească, Ana a făcut tot posibilul să-i întâmpine cu un zâmbet. A servit aperitive și băuturi, asigurându-se că toată lumea avea ce îi trebuia. Dar pe măsură ce seara avansa, nu putea scăpa de sentimentul că lipsea ceva.
Într-o pauză a conversației, Ana a decis să-l întrebe pe Mihai ce își dorește de ziua lui, care urma să fie peste câteva săptămâni. El nu a ezitat niciun moment.
„Un abonament la sală,” a spus el.
Ana a fost surprinsă. „Dar nici măcar nu-ți place să faci sport, nu-i așa?” l-a întrebat.
„Nu,” a recunoscut Mihai. „Dar trebuie să mă pun în formă. Este important pentru sănătatea mea.”
Ana a dat din cap, deși nu putea să nu simtă o ușoară dezamăgire. Sperase la ceva mai personal, ceva care să arate că el apreciază eforturile ei.
Pe măsură ce noaptea continua, Ana a continuat să joace rolul de gazdă, asigurându-se că toată lumea era bine hrănită și fericită. Dar în adâncul sufletului ei, simțea un sentiment crescând de neliniște. Nu putea scăpa de senzația că doar trecea prin mișcări, că pierdea ceva important.
După ce ultimul oaspete a plecat și casa a devenit în sfârșit liniștită, Ana s-a așezat la masa din bucătărie și a oftat adânc. Se simțea epuizată și neîmplinită. Și-a dat seama că petrecuse atât de mult timp încercând să facă pe toată lumea fericită încât uitase de propriile nevoi și dorințe.
În zilele care au urmat, Ana a încercat să vorbească cu Mihai despre cum se simțea. Dar el părea preocupat de propriile sale probleme și nu părea să înțeleagă prin ce trecea ea.
Pe măsură ce săptămânile s-au transformat în luni, Ana s-a simțit tot mai distantă față de soțul ei. Simțea că trăiau vieți separate, fiecare concentrat pe propriile obiective și interese. Abonamentul la sală stătea nefolosit într-un sertar, un memento constant al deconectării lor crescânde.
Într-o seară, în timp ce Ana pregătea cina, Mihai a venit acasă târziu de la serviciu. Abia a recunoscut-o când a trecut pe lângă ea în living. Ana a simțit un nod în gât când și-a dat seama că relația lor ajunsese la un punct critic.
Știa că ceva trebuia să se schimbe, dar nu știa de unde să înceapă. Se simțea prinsă într-un ciclu de așteptări neîmplinite și nevoi nesatisfăcute.
În cele din urmă, Ana a decis să facă un pas înapoi și să se concentreze asupra ei însăși pentru o vreme. A început să facă plimbări lungi în parc, redescoperindu-și dragostea pentru natură. A început să picteze și a găsit alinare exprimându-se prin artă.
Dar în ciuda eforturilor ei de a găsi fericirea pe cont propriu, Ana nu putea scăpa de sentimentul de singurătate care se instalase în viața ei. Îi lipsea conexiunea pe care o avusese odată cu Mihai, dar nu știa cum să depășească prăpastia care crescuse între ei.
În timp ce stătea singură în atelierul ei într-o seară, privind la o pânză goală, Ana și-a dat seama că uneori, indiferent cât de mult te străduiești, lucrurile nu ies întotdeauna așa cum speri. Și asta e în regulă.