„Ești o Rușine. Ești o Gospodină Fără Valoare,” a Tunat Logodnicul Ei

Andreea a fost mereu lumina ochilor părinților ei. Fiind unicul copil, a fost răsfățată cu tot ce era mai bun—haine, jucării și educație. Cu toate acestea, părinții ei erau și niște disciplinari stricți. Ei credeau în creșterea fiicei lor cu o mână fermă, asigurându-se că va deveni responsabilă și disciplinată. Mama Andreei, în special, era foarte riguroasă în privința curățeniei și ordinii și aștepta același lucru de la fiica ei.

În ciuda educației stricte, Andreea a reușit să-și croiască un drum în viață. A excelat la școală, a mers la o facultate prestigioasă și a obținut un loc de muncă bun în marketing. La serviciu l-a cunoscut pe Mihai, un bărbat fermecător și ambițios care părea să aibă totul sub control. S-au îndrăgostit rapid și s-au logodit în decurs de un an de la întâlnire.

Mihai provenea dintr-o familie tradițională unde rolurile bărbaților și femeilor erau clar definite. Mama lui era gospodină și se mândrea cu menținerea unei case impecabile și pregătirea unor mese elaborate. Mihai aștepta același lucru de la Andreea odată ce se vor căsători. Vorbea adesea despre cum mama lui gestiona gospodăria atât de eficient și cum spera ca Andreea să-i urmeze exemplul.

Andreea, pe de altă parte, avea alte aspirații. Îi plăcea locul ei de muncă și nu avea nicio intenție să renunțe la el pentru a deveni gospodină cu normă întreagă. Credea în împărțirea responsabilităților casnice în mod egal și i-a spus clar acest lucru lui Mihai încă de la început. Cu toate acestea, pe măsură ce ziua nunții se apropia, tensiunile au început să crească.

Într-o seară, după o zi lungă la serviciu, Andreea s-a întors acasă și l-a găsit pe Mihai stând pe canapea, vizibil supărat. Casa era într-o dezordine totală—vasele erau grămadă în chiuvetă, rufele erau împrăștiate peste tot și containerele de mâncare la pachet erau pe masa din sufragerie.

„Andreea, asta este inacceptabil,” a tunat Mihai. „Ești o rușine. Ești o gospodină fără valoare.”

Andreea a fost luată prin surprindere de cuvintele lui dure. „Mihai, am avut o zi lungă la serviciu. Nu pot face totul singură.”

„Asta nu e o scuză,” a replicat Mihai. „Mama mea reușea să mențină casa impecabilă în timp ce creștea trei copii. De ce nu poți face și tu la fel?”

Lacrimi i-au umplut ochii Andreei în timp ce încerca să se explice. „Nu am promis niciodată că voi fi gospodină cu normă întreagă. Îmi iubesc locul de muncă și am crezut că am convenit să împărțim responsabilitățile.”

Mihai a clătinat din cap dezamăgit. „Am crezut că îți vei schimba părerea odată ce ne-am logodit. Clar, m-am înșelat.”

Disputa s-a intensificat, amândoi spunând lucruri pe care aveau să le regrete mai târziu. Andreea se simțea prinsă între dragostea pentru Mihai și dorința de a-și menține cariera. Mihai, pe de altă parte, se simțea trădat de refuzul Andreei de a se conforma așteptărilor sale.

Zilele s-au transformat în săptămâni, iar tensiunea dintre ei doar a crescut. Andreea a încercat să facă compromisuri angajând un serviciu de curățenie și gătind mai des, dar nu era niciodată suficient pentru Mihai. El continua să-i critice eforturile, făcând-o să se simtă inadecvată și neapreciată.

Într-o seară fatidică, după o altă ceartă aprinsă, Andreea și-a făcut bagajele și a plecat. Nu mai putea suporta criticile constante și sentimentul de a fi subapreciată. S-a mutat într-un apartament mic și s-a concentrat pe cariera ei, găsindu-și alinarea în muncă.

Mihai a rămas singur în casa lor odinioară comună, plin de regrete dar prea mândru pentru a-și admite greșelile. Și-a dat seama prea târziu că așteptările sale rigide au alungat femeia pe care o iubea.

Andreea nu s-a mai uitat înapoi. A continuat să exceleze în cariera ei dar a rămas precaută în privința relațiilor. Cicatricile lăsate de logodna eșuată erau adânci, servind drept amintire constantă a prețului pe care l-a plătit pentru a se alege pe sine în locul așteptărilor sociale.