„Dragă, Poate Avea O Duzeină de Soții, dar Doar o Singură Mamă”: Ea a Răbufnit la Nora Sa

Elena era grăbită în acea după-amiază de joi. Lista de cumpărături din mâna ei părea mai lungă ca de obicei, dar determinarea ei de a intra și ieși repede din supermarket era puternică. Pe măsură ce se grăbea prin raioane, poșeta i-a lovit raftul, făcând cheile să cadă pe podea. Înainte să poată reacționa, un tânăr le-a ridicat deja.

„Iată-le,” a spus Andrei, oferindu-i cheile cu un zâmbet blând.

„Mulțumesc,” a răspuns Elena, fără să facă prea mult contact vizual, luându-și cheile din mâna lui și grăbindu-se către secțiunea de legume. Andrei a privit-o cum dispare în mulțime, cu o ușoară încruntare pe frunte.

Elena era prea preocupată pentru a observa privirea curioasă a soacrei sale, Geanina, care văzuse tot schimbul din celălalt capăt al raionului. Geanina venise din alt oraș și decisese să o surprindă pe Elena la supermarket. Totuși, scena pe care tocmai o văzuse a stârnit un alt fel de surpriză în ea.

Mai târziu, în acea seară, când s-au adunat pentru cină la casa Elenei, aerul era încărcat de cuvinte nespuse. Fiul Geaninei, Alexandru, era vesel și complet ignorant față de tensiunea dintre soția și mama sa. Pe măsură ce își povestea ziua, Geanina l-a întrerupt brusc.

„Dragă, amintește-ți, un bărbat poate avea o duzină de soții, dar doar o singură mamă,” a spus ea ascuțit, privind-o fix pe Elena.

Elena, luată prin surprindere, s-a înecat cu apa. „Cum adică?” a tușit ea, fața îi era roșie de confuzie și jenă.

Geanina a continuat, vocea ei fiind fermă, „Am văzut cum ai interacționat cu acel tânăr astăzi la magazin. Puțin prea recunoscătoare doar pentru ridicarea unor chei, nu crezi?”

Alexandru, privind de la mama sa la soția sa, și-a dat seama de gravitatea acuzației. „Mamă, ce vrei să spui? Elena, ce s-a întâmplat?”

Încercând să-și recâștige calmul, Elena a explicat întâlnirea nevinovată, dar cuvintele Geaninei deja semănaseră semințe de îndoială în mintea lui Alexandru. Cina s-a încheiat cu un tăcere incomodă.

În săptămânile următoare, relația dintre Elena și Geanina a devenit mai rece. Alexandru era prins la mijloc, sfâșiat între soția și mama sa. Încrederea și ușurința care caracterizaseră cândva căsnicia sa cu Elena începeau să se erodeze.

Într-o seară, pe când Elena și Alexandru stăteau în sufragerie, tensiunea a atins punctul culminant. „Crezi insinuările mamei tale?” a întrebat Elena, vocea ei abia auzibilă.

Alexandru a ezitat, tăcerea lui vorbind de la sine. Inimă frântă, Elena s-a ridicat. „Nu pot trăi așa, Alexandru. Nu cu cineva care nu are încredere în mine.”

Cu aceste cuvinte finale, Elena și-a făcut bagajele și a părăsit casa pe care o construiseră împreună. Alexandru a privit-o plecând, realizând prea târziu că, în ezitarea sa, alesese suspiciunile mamei sale peste onestitatea soției sale.

Cheile fuseseră ridicate, dar ceea ce se prăbușise în acea zi la supermarket nu putea fi reasamblat la fel de ușor.