„Acasă, Soțul Meu Este Pretențios. La Mama Lui, Mănâncă Orice”

Ioana oftă în timp ce aranja masa pentru cină. Petrecuse întreaga după-amiază pregătind mâncarea preferată a lui Andrei: somon la grătar cu legume coapte și o salată de quinoa. Știa cât de pretențios era el cu mâncarea și voia ca totul să fie perfect. Dar, în adâncul sufletului, simțea o resentiment crescând.

Andrei intră în bucătărie, mirosind aerul. „Ce avem la cină?” întrebă el, tonul său deja plin de scepticism.

„Somon la grătar, preferatul tău,” răspunse Ioana, încercând să pară veselă.

El inspectă mâncarea cu un ochi critic. „Somonul pare puțin prea gătit,” murmură el. „Și de ce este quinoa? Știi că prefer orezul.”

Inima Ioanei se prăbuși. Încercase atât de mult, dar nu era niciodată suficient. „M-am gândit că poate ai vrea să încerci ceva diferit,” spuse ea încet.

Andrei nu răspunse. Se așeză și începu să mănânce, dar nemulțumirea sa era evidentă în fiecare mușcătură. Ioana îl privi, simțind un amestec de frustrare și tristețe. De ce era atât de greu să-l mulțumească?

A doua zi, au vizitat-o pe mama lui Andrei, Elena, pentru cina de duminică. De îndată ce au intrat, mirosul de mâncare gătită acasă umplu aerul. Elena i-a întâmpinat cu un zâmbet cald și i-a condus în sufragerie, unde îi aștepta un ospăț.

Erau piure de cartofi, pui prăjit, caserolă de fasole verde și o varietate de plăcinte pentru desert. Ochii lui Andrei s-au luminat și și-a umplut farfuria cu nerăbdare. Ioana privi cu neîncredere cum el devora totul, chiar mergând înapoi pentru porții suplimentare.

„Mamă, asta e minunat!” exclamă Andrei, cu gura plină de mâncare. „Întotdeauna știi cum să faci cele mai bune mese.”

Elena zâmbi mândră. „Mă bucur că îți place, dragule. Mai este destul dacă încă îți este foame.”

Ioana simți un val de gelozie. De ce nu putea Andrei să aprecieze gătitul ei așa cum o făcea cu cel al mamei lui? Încercase atât de mult să-l facă fericit, dar părea că nimic din ceea ce făcea nu era suficient.

Pe drumul spre casă, Andrei era într-o dispoziție bună. „Gătitul mamei este cel mai bun,” spuse el, bătându-și burta. „Ar trebui să iei niște lecții de la ea.”

Ioana strânse volanul, degetele ei devenind albe. „Încerc să fac tot ce pot, Andrei,” spuse ea printre dinți. „Dar se pare că nimic din ceea ce fac nu este suficient pentru tine.”

Andrei o privi surprins de tonul ei. „Ce te-a apucat?” întrebă el. „Doar făceam o sugestie.”

Ioana nu răspunse. Simțea un nod în gât și se lupta să nu plângă. Ajunsese la punctul de rupere. Criticile constante, lipsa de apreciere—era prea mult.

În acea noapte, în timp ce stăteau în pat, Ioana nu putea dormi. Privea tavanul, mintea ei alergând. Îl iubea pe Andrei, dar nu putea continua să trăiască așa. Ceva trebuia să se schimbe.

A doua dimineață, luă o decizie. Își împachetă o geantă și lăsă un bilet pe masa din bucătărie. „Am nevoie de timp să mă gândesc,” scria. „Voi sta la Ana pentru o vreme.”

Când Andrei găsi biletul, rămase uimit. Nu realizase cât de mult îi afectase comportamentul pe Ioana. Încercă să o sune, dar ea nu răspunse. Simți un val de vinovăție, dar era prea târziu. Ioana plecase, iar el trebuia să facă față consecințelor acțiunilor sale.

Pe măsură ce zilele se transformau în săptămâni, Andrei începu să înțeleagă adâncimea greșelilor sale. Îi lipsea prezența Ioanei, râsul ei, căldura ei. Realiză că o luase de-a gata și acum plătea prețul.

Între timp, Ioana găsi alinare în timpul petrecut departe. Se reconectă cu prieteni vechi, își urmă hobby-urile și începu să se redescopere. Nu era sigură ce îi rezervă viitorul, dar știa un lucru: merita să fie tratată cu respect și apreciere.

În final, povestea lui Andrei și Ioana nu a avut un final fericit. Au mers pe drumuri separate, fiecare învățând lecții valoroase despre dragoste, respect și importanța recunoștinței. A fost o călătorie dureroasă, dar una care i-a condus în cele din urmă la o mai bună înțelegere a lor înșiși și a celuilalt.