„Mamă, Ai Rămas cu o Pată,” Strigă Nora din Dormitor

Penelope a fost întotdeauna o gospodină meticuloasă. Îi plăcea să facă fiecare suprafață din casa ei să strălucească. Astăzi nu era diferit. Cu Nathan la muncă, avea toată casa pentru ea, sau cel puțin așa credea. Nora ei, Sofia, era în dormitor, își făcea unghiile și derula pe telefon.

Penelope fredona un cântec în timp ce dansa prin sufragerie cu mopul. Deja aspirase covoarele, ștersese praful de pe rafturi și curățase blaturile din bucătărie. Singurul lucru rămas era să spele podelele. Se mișca cu ritm, mopul alunecând fără efort pe parchet.

Tocmai când termina, a auzit o voce din dormitor. „Mamă, ai rămas cu o pată!” strigă Sofia, tonul ei plin de iritare.

Penelope s-a oprit, inima i se strângea. Întotdeauna încercase să mențină o relație bună cu Sofia, dar părea că nimic din ce făcea nu era suficient de bun. A tras adânc aer în piept și s-a îndreptat spre ușa dormitorului.

„Sofia, fac tot ce pot,” spuse Penelope încet, încercând să-și mențină vocea calmă.

„Ei bine, tot ce poți tu nu e suficient,” răspunse Sofia tăios, fără să ridice privirea de pe telefon. „Lui Nathan îi place ca podelele să fie impecabile și ai rămas cu o pată chiar acolo lângă ușă.”

Penelope simți un nod în gât. Întotdeauna fusese mândră de abilitățile ei de curățenie și o durea să audă criticile dure ale Sofiei. S-a întors în sufragerie și a reluat spălatul podelelor, mișcările ei fiind acum mai lente și mai deliberate.

În timp ce lucra, nu putea să nu se gândească la cum s-au schimbat lucrurile de când Sofia s-a mutat la ei. Nathan fusese întotdeauna stânca ei, sistemul ei de sprijin. Dar acum, cu Sofia în peisaj, simțea că merge mereu pe coji de ouă. Îi era dor de zilele când erau doar ea și Nathan, când puteau vorbi și râde fără nicio tensiune.

Penelope a terminat de spălat și a pus produsele de curățenie la loc. A aruncat o privire la ceas și și-a dat seama că Nathan urma să ajungă acasă curând. Sperase că va observa cât de curată era casa și va aprecia eforturile ei.

Când Nathan a intrat pe ușă, Penelope l-a întâmpinat cu un zâmbet. „Bună, dragule. Cum a fost ziua ta?”

„A fost bine,” răspunse Nathan distrat. A aruncat o privire prin sufragerie și apoi s-a îndreptat spre dormitor.

Inima lui Penelope s-a strâns în timp ce îl privea plecând. Sperase la o primire mai caldă, dar părea că Nathan era preocupat de altceva. L-a urmat până în dormitor, unde Sofia încă stătea pe pat, unghiile ei acum într-o nuanță stridentă de roșu.

„Hei, dragule,” spuse Sofia ridicând privirea de pe telefon. „Ai văzut pata pe care a lăsat-o mama ta?”

Nathan s-a încruntat și a privit-o pe Penelope. „Mamă, știi că îmi place ca podelele să fie impecabile. Poți te rog să te asiguri că cureți fiecare pată data viitoare?”

Penelope simți lacrimi în ochi. Încercase atât de mult să facă totul perfect, dar părea că nimic din ce făcea nu era suficient de bun. A dat din cap în tăcere și s-a întors să iasă din cameră.

În timp ce se întorcea în sufragerie, nu putea să nu simtă un sentiment de disperare. Întotdeauna fusese mândră de abilitatea ei de a menține o casă curată și ordonată, dar acum părea o sarcină nerecunoscută. Se întreba dacă lucrurile se vor îmbunătăți vreodată sau dacă se va simți mereu ca un outsider în propria casă.

Penelope s-a așezat pe canapea și a tras adânc aer în piept. Știa că nu putea schimba atitudinea Sofiei, dar putea controla cum răspunde la ea. A hotărât să continue să facă tot ce poate mai bine, chiar dacă nu era întotdeauna apreciată. La urma urmei, întotdeauna fusese mândră de munca ei și nu avea de gând să lase pe nimeni să-i ia asta.