Am rămas singură în casa pentru care mi-am dat viața, iar într-o seară am înțeles că nu mai știam cine sunt fără soțul și copiii mei

Am rămas singură în casa pentru care mi-am dat viața, iar într-o seară am înțeles că nu mai știam cine sunt fără soțul și copiii mei

Am rămas în mijlocul unei case tăcute, după ce mi-am îngropat soțul și mi-am văzut copiii plecând fiecare spre viața lui, iar într-o seară am izbucnit când am realizat că eu nu mai existam decât ca mamă și văduvă. M-am simțit inutilă, vinovată că vreau ceva doar pentru mine și speriată de gândul că mi-am lăsat anii să treacă fără să mai știu ce îmi place. Cu ajutorul surorii mele și al unor oameni dintr-o asociație locală, am început încet să-mi caut locul, dar nu fără lacrimi, certuri și întrebări care încă mă dor.