Într-o singură zi, viața mea și a fiicei mele, Ilinca, s-a schimbat radical: soțul meu m-a părăsit printr-un mesaj rece, iar ea a fost abandonată de iubitul ei. Povestea noastră este despre durere, trădare și încercarea de a găsi puterea de a merge mai departe împreună. Întrebarea care mă macină: cum vindeci două inimi frânte sub același acoperiș?
Într-o noapte rece de noiembrie, am găsit înregistrarea cu vocea bunicului meu, Gheorghe, la doar câteva zile după ce l-am pierdut. Durerea despărțirii era copleșitoare, iar mama încerca să mă ajute să găsesc alinare, oferindu-mi această amintire vie. Povestea mea este despre pierdere, regăsire și legătura care nu se rupe niciodată între generații.
Sunt Irina și, de cinci ani, port în suflet rana trădării soțului meu, Vlad. Deși am încercat să reconstruim ceea ce s-a rupt între noi, fiecare zi e o luptă între dorința de a ierta și amintirile care nu mă lasă să uit. Povestea mea e despre durere, speranță și întrebarea care mă macină: se poate vindeca vreodată o inimă frântă?
Telefonul a sunat, iar o voce tânără și îngrijorată s-a auzit: „Ne iubim. Te rog, lasă-l să plece!” – „Problema este, domnișoară, că nu mi-am legat soțul de calorifer sau nu l-am încuiat în beci. Așa că luptă pentru dragostea ta! O zi bună.” Emma a închis telefonul. „Asta e o premieră. Ce îndrăzneală. Ei bine, va fi acasă pentru cină curând, așa că are multe de explicat…”
