Mă numesc Jovana și, împreună cu soțul meu, Milan, am visat la un nou început într-un apartament dintr-un cartier liniștit din București. Însă, în loc de liniște, am găsit zgomot, neînțelegeri și conflicte cu vecinii, care au pus la încercare nu doar răbdarea mea, ci și căsnicia noastră. Povestea mea este despre cât de departe poți merge pentru a-ți apăra liniștea și demnitatea, fără să te pierzi pe tine însuți.
Trăind cu soțul ei într-un mic oraș rural, nu se aștepta ca fiica ei, care este căsătorită de ani de zile și locuiește în oraș, să ia o decizie care să-i schimbe viața în acea seară.
Fără să mă laud, pot spune că, pe lângă aspectul meu, eram o mireasă de invidiat, deținând un apartament cu două camere chiar în centrul orașului. Da, eram îndrăgostiți, dar
Andrei insistă să vindem apartamentul spațios al mamei mele, Elena, argumentând că nu mai are nevoie de tot acel spațiu acum că este mai în vârstă și singură. El crede că banii obținuți ar trebui să ne ajute să cumpărăm un studio mic pentru noi.
Ana și mama ei sunt furioase că Victor și Maria au decis să-și vândă mașina. Ele încearcă să-i convingă să renunțe la această idee, dar situația devine din ce în ce mai complicată.
Unii ar putea spune că sunt de modă veche. Prietenii și cunoștințele noastre au opinii mixte despre ce s-a întâmplat, așa că vreau să împărtășesc povestea noastră. Eu și soțul meu avem propria noastră casă în suburbii. Avem o regulă simplă: casa noastră este casa ta. Întotdeauna primim oaspeții cu brațele deschise. În casa noastră, avem chiar și o cameră de oaspeți separată.
Ne-am petrecut întreaga viață într-un mic sat rural, administrând o fermă de familie modestă. Eu lucrez ca învățătoare la școala primară locală, iar soțul meu este mecanic.
Ion insistă să vândă apartamentul spațios al mamei sale, Elena, argumentând că ea nu mai are nevoie de atât de mult spațiu acum că este mai în vârstă și singură. El crede că banii obținuți ar trebui să ne ajute să cumpărăm un mic studio pentru noi.
Atât mama mea biologică, cât și femeia care m-a ajutat să-mi găsesc locul în orașul agitat sunt plecate. Aceasta este povestea ultimului meu rămas bun către un far călăuzitor și realitatea dură a mersului înainte singur.
Andreea se bucura de prima zi liberă după săptămâni întregi, lenevind în pat până târziu în dimineață, când telefonul ei a sunat neașteptat. Își setase telefonul pe modul „Nu deranjați”, deci trebuia să fie ceva urgent. Erau părinții ei, Mihai și Victoria, cu vești surprinzătoare care urmau să schimbe totul.
