Într-o singură zi, am pierdut tot ce aveam: soțul, casa și familia. Trădată de copiii lui, am fost nevoită să plec într-un sat unde nu cunoșteam pe nimeni, cu sufletul sfâșiat și fără niciun sprijin. Povestea mea este despre disperare, dar și despre curajul de a o lua de la capăt când totul pare pierdut.
Totul părea obișnuit în acea seară, până când soțul meu, Doru, mi-a spus că vrea să plece. Am rămas singură după trei decenii de căsnicie, încercând să-mi găsesc rostul și să-mi reconstruiesc viața. Povestea mea este despre trădare, regăsire și curajul de a merge mai departe când totul pare pierdut.
La 55 de ani, am decis să-mi părăsesc familia și să-mi caut fericirea, în ciuda dezaprobării lor. Am trăit ani de zile în umbra așteptărilor altora, dar într-o zi am spus „ajunge”. Povestea mea este despre curaj, regrete, și speranța că niciodată nu e prea târziu să-ți asculți inima.
M-am mutat cu soția mea, Ioana, la Constanța, visând la liniște și o viață nouă. Dar rudele noastre nu ne-au lăsat să ne bucurăm de noul început, iar eu am fost pus în fața unor alegeri dificile. Povestea mea e despre limite, sacrificii și curajul de a spune „nu” celor dragi.
Din fericire, de-a lungul vieții mele profesionale, am reușit să economisesc o sumă semnificativă de bani. În timp ce renovam casa noastră, am stat într-o chirie. Trei luni mai târziu, am aflat că sunt însărcinată.
Din acea zi, viața familiei s-a schimbat dincolo de recunoaștere, deoarece nimeni nu și-ar fi putut imagina o extindere atât de semnificativă a cercului lor. Familia trăia modest într-un oraș mic, încercând să se descurce fără Mihai.
