Sunt Ioana, o fată crescută în București, care a ajuns pentru prima dată în casa soțului ei, într-un sat din Moldova. Între privirile reci ale soacrei, așteptările nespuse ale familiei și propriile mele temeri, am trăit o noapte care mi-a schimbat viața. Povestea mea e despre prejudecăți, dorința de a aparține și lupta de a fi acceptată într-o lume care nu mă voia acolo.
Într-o seară obișnuită, liniștea casei mele din sat a fost spulberată de un telefon neașteptat de la fiica mea, Irina. Am simțit cum lumea mea se clatină când am aflat că vrea să divorțeze și să-și refacă viața, departe de tot ce cunoștea. Povestea mea e despre frică, neputință și curajul de a lăsa copiii să-și urmeze drumul, chiar dacă asta doare.
Sunt Maria, o femeie de 34 de ani dintr-un mic oraș din Moldova. Povestea mea e despre sacrificiile pe care le-am făcut pentru familia mea, despre dorința de a-mi depăși condiția și despre greșelile care m-au urmărit ani la rând. Între visuri spulberate, certuri cu mama și o iubire pierdută, am învățat că uneori cele mai grele decizii sunt cele care ne definesc cu adevărat.
Mutarea la țară are avantajele sale, dar vine și cu provocări. Mulți oameni aleg să se relocheze din motive financiare, cum ar fi locuințele mai ieftine și potențialul pentru o viață mai simplă. Totuși, nu toate poveștile au un final fericit.
Decizia a fost luată! „Mă mut la țară,” a spus Elena, ținând un set de chei. „Mi-am vândut apartamentul și am cumpărat o casă.” Victor a rămas cu gura căscată și cu furculița în mână: „Mamă, glumești?” „Nu glumesc,” a zâmbit soacra. „Tatăl tău m-a părăsit, s-a plictisit de tot. Așa că am decis să o iau de la capăt. În plus, nepoții…”
