Mă numesc Irina și niciodată nu mi-am imaginat că voi ajunge să trăiesc sub același acoperiș cu socrii mei. Am intrat în casa lor crezând că va fi doar pentru câteva luni, dar lunile s-au transformat în ani, iar eu am început să mă pierd pe mine însămi printre așteptări, reproșuri nerostite și lupta continuă pentru un strop de intimitate. Povestea mea este despre sacrificiu, răbdare, dar și despre curajul de a-mi regăsi vocea.