Mă numesc Irina și trăiesc cu soțul meu, Radu, și cu soacra mea, Viorica, într-un apartament mic din București. Fiecare zi e o luptă între dorința mea de liniște și controlul pe care Viorica îl exercită asupra vieții noastre. Încerc să-mi găsesc vocea și curajul de a-mi apăra limitele, dar mă întreb dacă voi reuși vreodată să trăiesc după propriile mele reguli.
Acum doi ani, am crezut că am găsit liniștea lângă Radu, un bărbat divorțat cu o fiică adolescentă. Totul s-a schimbat când am aflat că fata lui, Irina, va veni să locuiască cu noi în garsoniera noastră mică din București. Între spațiul prea strâmt, gelozii, neînțelegeri și sacrificii, am ajuns să mă întreb dacă dragostea poate supraviețui când trecutul și prezentul se ciocnesc atât de dureros.
În încercarea de a economisi bani și de a avea companie, l-am invitat pe cel mai bun prieten al meu să se mute cu mine. Puțin știam că această decizie va duce la provocări neașteptate și va tensiona prietenia noastră dincolo de limitele reparabile.
Când ne-am căsătorit, eu aveam 30 de ani, iar soțul meu avea 29. Acum, sărbătorim a cincea aniversare a căsătoriei noastre. Locuim într-un apartament mic cu o cameră.
