Povestea mea începe cu o discuție tensionată cu fiul meu, Andrei, despre soția sa, Ana, care insistă să împartă treburile casnice. Într-o societate tradițională, această abordare provoacă conflicte și neînțelegeri în familie. Pe măsură ce povestea se desfășoară, descopăr că adevărata problemă nu este împărțirea treburilor, ci comunicarea și acceptarea schimbării.
Sunt Paul, un bărbat de 43 de ani, care și-a găsit din nou dragostea alături de o femeie mai tânără, Cătălina. În ciuda îndoielilor familiei mele, am fost fericit până când a apărut conflictul legat de numele fiului nostru. Refuzul Cătălinei de a-l numi pe fiul nostru după tatăl meu decedat, Sebastian, a declanșat o serie de conflicte care au pus la încercare relațiile noastre de familie.
În fiecare an, familia noastră se adună la casa bunicii pentru Ziua Recunoștinței. Ea pregătește un ospăț pentru toată lumea. Bunica împachetează și resturi pentru vărul meu Andrei și soția lui, Ana, să le ia acasă.
