„Rudele Cer Obiecte Nedorite: Nu Știu Cum să Răspund”
Ca femeie căsătorită cu un copil, din păcate nu am timp liber pentru ieșiri cu prietenii. Dar există o problemă foarte delicată la care poate mă puteți ajuta.
Ca femeie căsătorită cu un copil, din păcate nu am timp liber pentru ieșiri cu prietenii. Dar există o problemă foarte delicată la care poate mă puteți ajuta.
Într-o casă dintr-o suburbie românească, o soacră se simte copleșită de cerințele familiei fiului ei. În ciuda eforturilor sale de a menține armonia, este împovărată cu treburile casnice, îngrijirea copiilor și munca în grădină, ceea ce duce la o relație tensionată cu familia sa.
Chiar și în lumea modernă de astăzi, unele situații par să fie o întoarcere la vremuri mai grele. Acesta a fost cazul Anei, a cărei familie mică era formată din mama ei, sora mai mare și ea însăși. Viața era dificilă, dar se descurcau. Ana părea să aibă noroc de partea ei când a întâlnit un bărbat amabil și ambițios. Cu toate acestea, trebuia constant să găsească modalități de a-și susține familia, adesea în detrimentul propriei fericiri și a soțului ei, Mihai.
Soțul meu, Andrei, a suferit de pneumonie iarna trecută, iar recuperarea lui a fost lentă și dificilă. Când a fost externat, doctorul ne-a sfătuit că ar fi benefic pentru el să aibă un mediu fără stres acasă. Ne bazam pe mama lui, Elena, să ne ajute cu fiica noastră, Maria, dar Elena și-a schimbat planurile neașteptat.
Stând pe un scaun, încearcă să le spele, uneori scăpându-le și spargându-le, plângând. O consolez, apoi spăl din nou farfuriile și cănile din cauza calității muncii asistentei mele.
Avem un fiu de patru ani. De îndată ce a împlinit trei ani, am început să caut intens un loc de muncă pentru că firma la care lucram înainte de concediul de maternitate m-a rugat să plec. Situația cu grădinița nu era nici ea mai bună.
– Nu sunt acasă, sunt în concediu de maternitate. Am destui copii de care să am grijă; nu intenționez să mă ocup de copilul altcuiva. O mamă ar trebui să își crească propriul copil.
Mama nu mă lasă să îmi trăiesc propria viață. Mă sună constant, certându-mă că nu petrec tot timpul cu ea. Am 32 de ani, sunt căsătorită de șase ani și am trei copii. Evident, sunt foarte ocupată majoritatea timpului. Fiul meu cel mic nu este încă la școală, iar fiecare zi pare o luptă pentru a-mi echilibra responsabilitățile.
Soțul meu, Ion, a suferit de pneumonie iarna trecută, iar recuperarea lui a fost lentă și dificilă. Când a fost externat, medicul a recomandat ca acasă să aibă un mediu lipsit de stres. Contând pe ajutorul mamei lui, Elena, pentru a avea grijă de fiica noastră, Ana, părea soluția perfectă, până când Elena și-a schimbat neașteptat planurile.