Am plecat din propria căsnicie când am înțeles că, pentru soțul meu, părinții lui aveau mereu ultimul cuvânt, iar eu eram doar musafirul care trebuia să tacă
Am ajuns să tremur la masa din bucătăria mea când am auzit că socrii mei hotărâseră deja, peste capul meu, un credit uriaș care ne-ar fi îngropat în datorii. Am încercat să-mi apăr casa, economiile și liniștea, dar cel mai tare m-a durut că soțul meu mi-a spus senin că așa funcționează familia lor și că eu trebuie să accept. În ziua în care am plecat, am simțit că pierd o căsnicie, dar îmi salvez demnitatea și dreptul de a nu trăi toată viața sub comanda altora.