„Am 70 de ani și trăiesc singură. I-am întrebat pe copiii mei dacă pot să mă mut la ei, dar refuză. Nu știu cum să merg mai departe…” În multe orașe din România, singurătatea este un sentiment comun printre vârstnici. Vederea zilnică a nenumărați străini nu aduce nicio bucurie. Pentru o persoană în vârstă, aceasta este cea mai grea povară, mai ales în anii de apus ai vieții.
Salutare tuturor, numele meu este Zoia și lucrez ca asistentă medicală într-un spital local. Recent, am internat o femeie în vârstă pe nume Ecaterina. Era micuță, plină de viață și avea un simț al umorului foarte dezvoltat. Din fericire, starea ei nu era critică, dar era necesar să rămână sub supraveghere medicală timp de 2-3 săptămâni. În prima săptămână, totul părea în regulă. Totuși, situația a luat o întorsătură neașteptată când fiica ei, Camelia, a venit în vizită.
„Am 68 de ani și trăiesc singur. Le-am cerut copiilor mei dacă aș putea să mă mut cu ei, dar au refuzat. Sunt pierdut și nu știu ce să fac în continuare…” În orașele mari, singurătatea este o problemă răspândită. Vederea zilnică a atâtor străini nu aduce nicio bucurie. Pentru vârstnici, aceasta este o provocare deosebită, deoarece înaintarea în vârstă
