Au trecut trei ani de când mi-am pierdut soțul. M-am simțit incredibil de singură. Am vrut cu adevărat să construiesc o relație apropiată cu nora mea și am sperat să fiu de ajutor.
Doamna Maria este pensionară de ani buni. Privește pe fereastră, întrebându-se ce fac acum fiicele și fiul ei adulți. Vor veni să-i ureze la mulți ani? Poate măcar vor suna? Nu par să-și dorească să-și petreacă timpul liber cu mama lor în vârstă. „Îmi amintesc când soțul meu m-a lăsat cu trei copii. Nu voia…”
Odată o gospodină meticuloasă care pregătea mese elaborate și păstra casa impecabilă, acum se grăbește să termine treburile și se bazează pe mâncare la pachet. Gătește doar în weekend, făcând doar atât cât să se descurce.
Mulți vârstnici din România îndură suferință și singurătate. De aceea, este datoria noastră să ne sprijinim rudele în vârstă. La urma urmei, și ele au avut grijă de noi odată.
Vecina mea, doamna Popescu, are 69 de ani. Locuiește singură, așa că uneori o vizitez și îi aduc ceva pentru ceai. Avem conversații plăcute; este foarte amabilă și îi place să vorbească despre călătoriile ei. Cu toate acestea, încearcă să evite discuțiile despre familia ei. Dar într-o zi, a decis să se deschidă și să vorbească despre fiul ei adult, cu care nu mai are nicio comunicare. Voi începe
Am dedicat 30 de ani acestui loc — mai întâi ca ospătăriță, apoi ca manager. Din cauza vârstei, nu mai eram potrivită pentru job și a trebuit să mă retrag.
Acum treizeci de ani, m-am căsătorit cu dragostea vieții mele. Când ne-am cunoscut, eu aveam 23 de ani, iar Andrei avea 26. M-a tratat ca pe o regină, iar dragostea noastră era incredibil de puternică. Am avut doi copii: o fiică pe nume Ana și un fiu pe nume Mihai. De mult timp, ei s-au mutat și și-au început propriile familii. În ultimul deceniu, am fost doar eu și Andrei. Totul părea perfect până când
Maria are trei copii care au plecat de mult din casa părintească. Fiul ei cel mare trăiește în străinătate cu familia sa. A plecat de acasă la o vârstă foarte tânără și nu și-a mai văzut mama de atunci. Doar fotografii, scrisori și urări de sărbători au rămas. Maria păstrează cu grijă totul și adesea, mai ales în serile de iarnă, le răsfoiește și le citește. „Fiule, ne este atât de dor de tine…”
„Nu știu ce să fac!” oftează cu tristețe doamna Popescu, în vârstă de șaizeci de ani. „Fiul meu este mereu de partea soției sale! Indiferent ce spun, el o susține pe ea. ‘Mamă,’ îmi spune, ‘nu-ți face griji, Andreea știe ce face, nu e proastă…’ El crede că Andreea are mereu dreptate! Chiar și atunci când greșește…”
Au trecut trei ani de când mi-am pierdut soțul. M-am simțit incredibil de singură. Am vrut cu adevărat să construiesc o relație apropiată cu nora mea și am sperat să fiu de ajutor.
Seara, își aminteau de viața lor fericită și lipsită de griji de dinainte ca copiii lor să plece din cuib. Fiecare are propriile sale griji și preocupări. În timp ce fiica lor măcar
Odată o gospodină meticuloasă care pregătea mese elaborate și păstra casa impecabilă, acum se grăbește să termine treburile și se bazează pe mâncare la pachet. Gătește doar în weekend, făcând doar atât cât să se descurce.
