Într-o dimineață rece de martie, am pășit în salonul de neonatologie, cu inima strânsă și gândurile răvășite, ca tânăra bunică a unui copil pe care nu-l văzusem niciodată. Fiica mea, Irina, își abandonase băiețelul la spital, iar eu trebuia să aflu de ce și să decid dacă pot să-i fiu mamă. Povestea mea este despre rușine, prejudecăți, iertare și curajul de a iubi un copil pe care lumea îl judecă înainte să-l cunoască.