Cuvintele tatălui meu au prins sens prea târziu: „Tată, de ce nu te-am ascultat?”
Am crescut într-un apartament nou, cu vise mari și promisiuni de fericire, dar am ignorat sfaturile tatălui meu, crezând că știu mai bine. Viața m-a pus la încercare, iar cuvintele lui au început să mă urmărească abia când am simțit greutatea propriilor alegeri. Acum, privind înapoi, mă întreb dacă aș fi avut curajul să-l ascult, oare aș fi evitat atâtea regrete?