Într-o seară rece de noiembrie, am descoperit într-o cutie veche prima mea leafă, pe care o dădusem mamei acum șaizeci de ani, împreună cu o scrisoare pe care nu a deschis-o niciodată. Această descoperire m-a făcut să mă întorc în timp, să retrăiesc conflictele, sacrificiile și tăcerile din familia noastră, și să mă întreb dacă am înțeles vreodată cu adevărat dragostea și neputința părinților mei. Povestea mea este despre tăceri, regrete și curajul de a privi adevărul în față, chiar și atunci când doare.