Mă numesc Irina și de douăzeci și cinci de ani trăiesc la București, departe de satul meu natal din apropiere de Bacău. După ce am fost umilită de nora mea, care mi-a sugerat să vând apartamentul și să mă întorc la țară ‘pentru familie’, s-a trezit în mine vechea rană a neapartenenței. Când fratele meu, Doru, a apărut la ușă cu un coș de mere, am fost pusă în fața unei alegeri: să iert și să încerc să înțeleg sau să rup definitiv legăturile cu trecutul.