După ce și-a dedicat viața creșterii copiilor săi, Sofia și Alexandru, ca mamă singură, Emilia se găsește în nevoia sprijinului lor în anii săi mai târzii. Totuși, când vine momentul ca ei să se ridice la înălțimea așteptărilor, o dispută amară despre cine ar trebui să o primească în casa lor duce la un deznodământ neașteptat și sfâșietor de inimă.
La 48 de ani, Elisabeta reflectează asupra vieții sale, realizând că sacrificiile pe care le-a făcut pentru familia sa au lăsat-o simțindu-se goală și singură. Căsătorită din necesitate mai degrabă decât din dragoste, și-a dedicat viața soțului ei, Costel, și copiilor lor, Mia și Adam. Pe măsură ce copiii ei au crescut și și-au construit propriile vieți, Elisabeta spera la o reconectare cu Costel. Totuși, ziua ei de 45 de ani a marcat începutul sfârșitului, deoarece Costel a părăsit-o pentru o femeie mai tânără. Acum, Elisabeta se luptă să-și găsească locul într-o lume care pare să fi mers mai departe fără ea.
De peste zece ani mi-am dedicat viața susținerii fiului meu și a familiei sale, crezând că este datoria și bucuria mea. Cu toate acestea, pe măsură ce anii au trecut, dinamica în familia noastră a început să se schimbe. Acum își exprimă nevoia de spațiu, lăsându-mă să înfrunt singurătatea după sacrificiul meu. Aceasta este povestea despre cum sprijinul meu neclintit pentru fiul meu, Nicolae, soția lui, Ana, și copiii lor, a dus la o realizare neașteptată și dureroasă.
În inima unui mic oraș românesc, Preotul Iulian, o figură de modestă renume, dar de profundă integritate, s-a confruntat cu testul suprem al credinței și compasiunii. În timpul unei furtuni brutale de zăpadă, el și un grup de copii din congregația sa au fost prinși. În ciuda circumstanțelor dificile, acțiunile sale au lăsat o amprentă indelebilă asupra comunității, încarnând adevărata esență a serviciului dezinteresat.
