Sunt Emilija, o femeie simplă dintr-un sat din Șumadija, iar povestea mea începe cu o fisură mică în folia unui solar. Această crăpătură aparent banală a scos la iveală gelozii, bârfe și trădări care aproape au distrus două familii. Am învățat, cu durere, cât de subțire e linia dintre adevăr și minciună și cât de greu e să repari ceea ce s-a rupt în sufletul oamenilor.
Într-o seară obișnuită, liniștea casei mele de la marginea satului a fost spulberată de apariția unui străin ieșit din pădure. Întâlnirea a scos la iveală secrete vechi, conflicte de familie și m-a forțat să mă confrunt cu propriile temeri. Povestea mea este despre curaj, iertare și puterea de a rupe lanțurile trecutului.
Totul a început într-o seară ploioasă, când soțul meu, Lucian, mi-a spus că trebuie să ne mutăm la țară, departe de tot ce cunoșteam. Am fost prinsă între dorința de a-mi proteja copiii și nevoia de a-mi păstra identitatea, iar decizia mea a declanșat un conflict care ne-a destrămat familia. Povestea mea e despre sacrificiu, vinovăție și întrebarea care mă bântuie: cât de mult poți renunța la tine pentru cei pe care îi iubești?
Am trăit cea mai grea perioadă din viața mea când, după moartea tatălui, familia noastră s-a destrămat din cauza unei moșteniri. Credința și rugăciunea au fost singurele care m-au ținut pe linia de plutire, ajutându-mă să găsesc puterea de a ierta și de a merge mai departe. Povestea mea este despre cum am reușit să-mi regăsesc frații și liniștea sufletească, chiar și atunci când totul părea pierdut.
În vara în care am pierdut totul și am câștigat, poate, un nou început, am fost nevoită să vând casa copilăriei mele după moartea tatălui. Între amintiri, certuri cu sora mea și vestea neașteptată că voi deveni mamă, am trăit cele mai intense luni din viața mea. Povestea mea e despre despărțire, iertare și curajul de a merge mai departe.
