Într-o seară obișnuită, un telefon neașteptat mă aruncă înapoi în trecutul pe care am încercat să-l uit. Tatăl meu, absent de zece ani, ajunge la spital, iar eu sunt singura persoană chemată. Povestea mea este despre lupta interioară dintre dorința de a ierta și amintirile care încă dor, despre familie, regrete și speranța unui nou început.
Mă numesc Ana și, la aproape șaisprezece ani, viața mea s-a schimbat radical după moartea mamei. Tatăl meu s-a închis în sine, iar eu am devenit invizibilă în propria casă, eclipsată de sora mea vitregă, Ilinca. Povestea mea este despre lupta de a-mi găsi vocea și locul într-o familie care pare să mă fi uitat.
Am fost cândva fetița preferată a tatălui meu, dar acum, la 28 de ani, mă aflu în pragul exilului din casa copilăriei mele. Împart acoperișul cu părinții, fiul meu de șase ani și fratele meu mai mic, iar fiecare zi e o luptă între nevoia de apartenență și dorința de libertate. Povestea mea e despre familie, sacrificiu și întrebarea dureroasă: când devine acasă doar un loc străin?
Povestea mea începe cu decizia neașteptată a tatălui meu de a se recăsători la șaptezeci de ani, dar adevărata durere nu vine din această alegere, ci din ceea ce a scos la iveală în familia noastră. Am descoperit secrete, resentimente și adevăruri nespuse care ne-au zdruncinat pe toți. Încerc să înțeleg ce înseamnă dragostea la bătrânețe și dacă familia noastră mai poate fi vreodată la fel.
