Am crezut mereu că familia e mai presus de orice și că, dacă pot, trebuie să-mi ajut copiii. Când fiul meu, Radu, a avut nevoie de sprijin ca să-și plătească datoria la bancă pentru apartament, nu am ezitat nicio clipă. Dar, odată ce casa a fost achitată, am descoperit că ajutorul meu nu mai înseamnă nimic pentru el – și că, în ochii lui și ai soției sale, nu mai am niciun drept să-mi spun părerea.
Am trăit cea mai grea zi din viața mea când am fost nevoit să o las pe mama într-un azil, sfâșiat între dragoste, vinovăție și neputință. Îmi amintesc privirea ei rugătoare și tăcerea apăsătoare care s-a așternut între noi, în timp ce încercam să-mi conving inima că fac ceea ce trebuie pentru binele tuturor. Mă întreb mereu dacă am ales corect și caut alinare în poveștile celor care au trecut prin aceeași durere.
Sunt Elena și mă lupt să înțeleg decizia fiului meu, Vlad, și a soției lui, Irina, de a avea un copil când carierele lor sunt pe primul loc. Mă simt prinsă între dorința de a-i susține și teama că nepotul meu va crește fără dragostea părinților săi. Povestea mea e despre familie, alegeri dificile și întrebări fără răspunsuri simple.
Sunt Mariana, mama lui Vlad. Când fiul meu s-a căsătorit cu Ana, o fată pe care abia o cunoșteam și care venea dintr-o lume atât de diferită de a noastră, am simțit că tot universul meu se clatină. Povestea mea este despre frică, prejudecăți, dar și despre puterea de a iubi și a accepta ceea ce nu poți controla.
În ziua nunții fiului meu, am simțit cum lumea mea se prăbușește. Am încercat să-l opresc pe Vlad să se căsătorească cu Irina, dar el nu a vrut să mă asculte. Povestea mea este despre dragoste, dezamăgire și lupta unei mame de a-și proteja copilul, chiar și atunci când acesta nu mai vrea să fie protejat.
Într-o seară ploioasă, stau la masa din bucătărie și mă uit la poza veche cu fiul meu, Vlad, simțind cum mă apasă regretul anilor trecuți. Povestea mea e despre sacrificii, vise uitate și dorința de a fi mai mult decât mama și bunica pe care toți o cunosc. Îmi pun întrebarea dacă nu cumva am uitat să trăiesc pentru mine însămi, iar răspunsul doare mai mult decât aș fi crezut vreodată.
Am fost mereu copilul care a vrut să-și facă părinții mândri, dar primul meu salariu, dăruit mamei mele, a declanșat o serie de evenimente care mi-au schimbat viața. După 62 de ani, am descoperit că gestul meu nu a fost niciodată primit așa cum am sperat, iar adevărul ascuns mi-a zdruncinat toate convingerile despre familie și iubire. Povestea mea este despre sacrificiu, neînțelegeri și iertare, dar și despre cum trecutul poate răscoli prezentul în cele mai neașteptate moduri.
