Sunt Halina, am 67 de ani și am sacrificat totul pentru copiii mei, inclusiv casa mea. Acum, mă simt uitată și neînțeleasă, prinsă între amintirile unei familii unite și realitatea unei singurătăți apăsătoare. Povestea mea este despre dragoste, renunțare și întrebarea dacă sacrificiul unei mame este cu adevărat răsplătit.
Sunt Maria și am trăit toată viața pentru copiii mei, crezând că dragostea și sacrificiul sunt de ajuns. Acum, când bătrânețea mă apasă, mă simt respinsă de noră și ignorată de fiică, iar singurătatea mă sufocă. Povestea mea e despre lupta de a aparține unei familii care pare să nu mă mai vrea.
Mă numesc Karina și povestesc despre momentul în care copiii mei au plecat la facultate, lăsând în urmă o liniște apăsătoare. Am fost nevoită să mă confrunt cu singurătatea și cu întrebarea: cine sunt eu, dincolo de rolul de mamă? Aceasta este povestea regretelor, a amintirilor și a luptei de a mă regăsi.
Am fost nevoită să pun capăt unei căsnicii care mă sufoca, dar copiii mei nu au înțeles niciodată de ce am făcut acest pas. Acum, mă lupt cu privirile lor reci și cuvintele tăioase, încercând să găsesc o cale spre inimile lor. Mă întreb dacă am făcut bine sau dacă am pierdut totul pentru totdeauna.
