După divorț, am rămas singură cu fiul meu adolescent, Rareș. Relația noastră s-a transformat într-o luptă continuă, mai ales după ce el a sabotat singura mea șansă la o nouă iubire. Acum, fiecare zi e o bătălie între dorința de a-l ierta și neputința de a mă ierta pe mine însămi pentru ceea ce am ajuns.
Într-o seară rece de noiembrie, am simțit că nu mai pot suporta tensiunea dintre mine și soacra mea, Lenuța. Prin credință, rugăciune și multe lacrimi, am reușit să găsesc puterea de a ierta și de a vindeca relația noastră. Povestea mea este despre răni adânci, dar și despre speranța că iubirea și credința pot schimba totul.
Sunt Ana și trăiesc drama multor femei din România: încerc să-mi cresc copilul singură, fără sprijinul mamei mele, care refuză să mă ajute, deși am nevoie disperată să muncesc. Povestea mea este despre sacrificiu, neputință și căutarea unui echilibru între muncă și familie, într-o lume în care a cere ajutor devine uneori o povară. Întrebarea care mă macină: până unde poți merge ca să nu te pierzi pe tine însăți?
Oricât de mult încerc să o mulțumesc, nu reușesc niciodată. De când mama mea s-a pensionat, se simte singură. Acum, e ca un copil ea însăși.
Oricât de mult aș încerca, nu reușesc niciodată să o mulțumesc. Întotdeauna găsește ceva în neregulă cu tot ce fac și le spune tuturor că sunt cea mai rea.
Oricât de mult aș încerca, nu reușesc niciodată să o mulțumesc. Întotdeauna găsește ceva în neregulă cu tot ce fac și le spune tuturor că sunt cea mai rea.
