Mă numesc Irina și, de trei ani, viața mea s-a schimbat complet odată cu nașterea fiicei mele, Maria. Povestea mea nu este doar despre bucuria maternității, ci și despre sacrificiile nevăzute, neînțelegerile din familie și lupta pentru recunoaștere. Am ajuns să mă întreb dacă dragostea de mamă poate fi măsurată în bani sau dacă, în România de azi, rolul femeii în familie este cu adevărat apreciat.
Totul a început într-o seară tensionată, când am aruncat o vorbă grea către Irina, soția mea, fără să-mi dau seama cât de mult o va răni. Ani la rând am judecat-o pentru kilogramele în plus, fără să văd cât de mult suferea, până când viața mi-a întors roata și eu am ajuns să mă lupt cu aceeași problemă. Acum, privind-o pe Irina cum înflorește la noul ei job și cum eu mă afund în propriile mele frustrări, mă întreb dacă mai există cale de împăcare și înțelegere între noi.
Mă numesc Irina și am crescut într-o familie modestă din Ploiești, unde fiecare leu era numărat cu grijă. M-am căsătorit cu Vlad, al cărui tată conduce o firmă de construcții și a cărui mamă nu a dus niciodată grija banilor. Am crezut că dragostea noastră va fi suficientă să ne unească, dar refuzul părinților lui Vlad de a ne ajuta să cumpărăm o locuință ne-a pus la încercare răbdarea, speranțele și chiar relația.
