Povestea mea începe în salonul rece al unui spital din București, unde, după un accident vascular cerebral, am fost nevoită să-mi privesc viața de balerină destrămându-se. Prin lupta cu propriul corp, conflictele cu familia și teama de viitor, am descoperit forța iubirii, iertării și a încrederii regăsite. Aceasta este mărturia mea despre cum, din întuneric, poate renaște un dans nou, mai blând.
Sunt Radu, un bărbat de 42 de ani, care s-a trezit într-un salon de recuperare neurologică după un accident vascular. Povestea mea nu este doar despre boală, ci despre cum familia mea a ales să mă lase singur, iar eu am fost nevoit să mă confrunt cu trecutul și cu propriile greșeli. Întrebarea care mă bântuie: cât valorează iertarea atunci când nimeni nu mai vrea să ți-o ofere?
Recent am împlinit 78 de ani și, în ciuda vârstei mele, mă simt încă destul de vioi. Chiar cred că aș putea participa la un semi-maraton! Cu toate acestea, anul trecut a fost un coșmar. Mai întâi, am petrecut două săptămâni în spital cu pneumonie, iar apoi mi-am rupt șoldul. Recuperarea după o astfel de accidentare este dificilă, iar procesul de reabilitare este lung. Fiica mea mi-a sugerat să mă mut la ea. Ea ar putea să mă ajute.
Soțul meu, Andrei, a suferit de pneumonie iarna trecută, iar recuperarea lui a fost lentă și dificilă. Când a fost externat, doctorul ne-a sfătuit că ar fi benefic pentru el să aibă un mediu fără stres acasă. Ne bazam pe mama lui, Elena, să ne ajute cu fiica noastră, Maria, dar Elena și-a schimbat planurile neașteptat.
Soțul meu, Ion, a suferit de pneumonie iarna trecută, iar recuperarea lui a fost lentă și dificilă. Când a fost externat, medicul a recomandat ca acasă să aibă un mediu lipsit de stres. Contând pe ajutorul mamei lui, Elena, pentru a avea grijă de fiica noastră, Ana, părea soluția perfectă, până când Elena și-a schimbat neașteptat planurile.
După ce fiul meu, Mihai, s-a căsătorit, îi vizitam frecvent acasă, aducând mereu preparate făcute în casă. Ambii păreau să se bucure de gătitul meu, mai ales nora mea, Ioana, care îmi complimenta adesea eforturile. Eram încântată că aveam o relație caldă. Totuși, într-o zi, când am ajuns, doar Ioana era acasă. Ce a urmat a schimbat totul.
