Viața mea s-a transformat într-un șir nesfârșit de telefoane și drumuri, de când mama a început să închirieze apartamentul bunicii. Deși m-a crescut să fiu independentă, acum se așteaptă să-i rezolv toate problemele, iar eu mă simt prinsă între dorința de a o ajuta și nevoia de a-mi trăi propria viață. Povestea mea e despre sacrificiu, limite și întrebarea dacă datoria față de părinți are vreodată o limită clară.
Mă numesc Irina și povestea mea începe într-o seară tensionată, când soacra mea, Maria, a trecut din nou linia respectului în fața familiei. Am trăit un an întreg într-o casă care nu mai era a mea, ci scena conflictelor și a umilințelor zilnice. Între dorința de a-mi păstra familia unită și nevoia de a-mi apăra demnitatea, am ajuns să mă întreb dacă mai există loc pentru mine în propria viață.
Într-o dimineață, am fost dată afară din casa părinților mei, fără avertisment. Am trăit furia, rușinea și disperarea, dar am căutat să înțeleg motivele lor și să găsesc puterea de a merge mai departe. Povestea mea este despre familie, iertare și curajul de a-ți construi un nou început când totul pare pierdut.
Am simțit încă de la ușă că ceva nu e în regulă: mirosul de fum de țigară plutea în aerul proaspăt al apartamentului nostru abia renovat. Povestea mea este despre cum un credit, promisiunile familiei și lipsa de sprijin pot distruge orice vis, oricât de mic. Am învățat pe pielea mea cât de greu e să lupți pentru liniște când cei dragi devin cei mai mari dușmani ai tăi.
Viața mea s-a schimbat radical când fiul meu, Vlad, a venit acasă cu vestea că soția lui vrea să locuiască separat și că trebuie să vindem apartamentul nostru. Am fost pusă în fața unei alegeri imposibile: să-mi sacrific liniștea și căminul pentru binele copilului meu sau să-mi apăr ultimul colț de siguranță. Povestea mea este despre dragoste, renunțare și prețul greu al compromisului într-o familie românească.
